LALeonard Ancuta
Verificat@leonard-ancuta
http://batranutragator.wordpress.com/batranutragator.wordpress.com/
„https://www.youtube.com/watch?v=BtnqqyxhMNM”
Leonard Ancuța s-a născut în 1974, pe 2 decembrie, în orașul Drăgășani, jud. Vîlcea. După absolvirea liceului teoretic Gib Mihăescu, în 1993, se mută definitiv în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. O experiență pe care o împărtășește de multe ori în scrierile…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
se simte in poeyia ta ca ai potential. dar asa cum a observat si claudiu, nu prea iese acum, sunt cateva chestii mai copilaresti. o poezie intreaga despre ochii cuiva ma duce cu gandul la anii 80 si la niste tecste romantioase de muzica usoara. dar pe de alta parte ai cateva chestii aia cu mangaierea si dilatarea pupilelor care e nmisto si in ea sta in picioare ideea. merita cumva sa rescri tecstu asta peste cativa ani. am sa te mai citesc, cred ca in curand te vei forma in scris.
Pe textul:
„Ochii tăi" de Oana Izbașa
0 suflu
Contextin ce priveste chestia cu orbul, ti-ai dat seama cum e, deci probabil si restul lumii e la fel de desteapta si va intelege. cu aromele nu sunt de acord, aromele mie imi inspira ceva cautat, ceva preparat, ca esentele de le punea mama in prajituri. asadar prefer mirosuri, e mai autentic si mai frust exact cum vreau. este clar apoi ca fiind vorba de iarba si urmat de bataia vinturilor nu te vei gandi niciodata la ceva nepoetic, poar doar tu te poti gandi la asta. in plus pluralul acolo este pentru a sugera timpul si trecerea lui. greu, nu?
in rest stiam si eu ca e un tecst bun, au mai vazult si altii, multumesc de trecere si sugestii.
in rest stiam si eu ca e un tecst bun, au mai vazult si altii, multumesc de trecere si sugestii.
Pe textul:
„orb prin orașul tăcerii" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextmultumesc de apreciere, sunt incantat ca ti+a placut. o sa vad cum ramane cu sugestia ta. o zi faina!
Pe textul:
„orb prin orașul tăcerii" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextmultumesc pentru citire si frumoasele cuivinte spuse. am corectat unde era de corectat. despre inadaptare nu zice nimeni.
Pe textul:
„orb prin orașul tăcerii" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextma bucur ca iti place cum scriu, te mai astept. o sa trec si eu pe la tine.
Pe textul:
„orb prin orașul tăcerii" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contexttocmai discutam cu un regizor despre piesa asta. imi spunea ca intr-un fel e foarte inovatoare, andrei serban este un regizor care intotdeauna face spectacol si il face folosind lucruri pe care doar in teatrele din marile orase ale lumii le mai vezi. nu am vazut insa piesa, deci nu pot avea o parere personala, insa deja acum sunt curios, avand doua pareri, sa vad si eu adevarul propriu. ca recenzie, bine punctat, poate un pic cam personal, dar e normal sa fie asa. pe de alta parte, ca invitatie la teatru, tecstul tau lasa suficient loc pentru fiecare sa se simta atras de piesa. si asta e bine. si pe de alta parte initiativele de acest tip, genul asta de cronica sunt rare, asa ca merita cu siguranta a fi remarcate.
Pe textul:
„să ne crucim?" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextsunt cateva imagini frumoase aici, cel mai atre mi+a placut iarba care te cotrobaie ca pe o lada cu jucarii. cumva mi se pare cam brusca prima comparatie, acel ca da o anume nota frusta, as indulci cumva acolo as face o sugestie de tipul șinele mă trag din dine asemenea brațelor mamei. de asemenea comparatia mainilor cu crini albi e destul de uzitata, e folosita, as cauta altceva acolo. in ansamblu e un poem bunicel, mai citesc.
Pe textul:
„n-am plătit biletul" de diana dumitraciuc
0 suflu
Contextstiu ca la inceput e mai greu, dar sa vin sa iti spun cate ceva despre unde mi se pare mie ca nu suna cum trebuie aici. mai intai lacrimi de sange, asta e o expresie atat de folosita incat deja nu mai are nimic poetic, s-a banalizat. de asemenea si tradarea inimii, este ceva invechit, venind cumva din romantele de la 1900. la fel si aripile disperarii. si chiar si ingerii disperarii e dsuet.
apoi sunt repetitii deranjante, mai ales acel caci - are si o sonoritate urata, e de evitat in poezie, dar aici se si repeta. plus ca ai cam mult perfect compus, si asta creeaza o asonanta deranjanta. incearca sa fi putin mai atenta la redactare, citeste mult din poezia de pe site, nu cea de atelier, si ai sa observi ca tecstele bune se cam departajeaza de obs de acest tip.
apoi sunt repetitii deranjante, mai ales acel caci - are si o sonoritate urata, e de evitat in poezie, dar aici se si repeta. plus ca ai cam mult perfect compus, si asta creeaza o asonanta deranjanta. incearca sa fi putin mai atenta la redactare, citeste mult din poezia de pe site, nu cea de atelier, si ai sa observi ca tecstele bune se cam departajeaza de obs de acest tip.
Pe textul:
„Finaluri" de Ana Maria Fedrre
De îmbunătățit0 suflu
Contextdar seamana mult cu povestile pe care le spui copiilor.
Pe textul:
„Sufletiștii" de Dan Norea
0 suflu
Contextrasturnarea ai surprins-o e bine, inseamna ca mi-a iesit. de altfel in multe dintre dati imi iese, doar lumea care ma stie mai trece. multumesc pentru cuvinte, te mai astept.
Pe textul:
„ora de haș" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextpai cauta poezia emotie de toamna a lui nichita pt confirmare.
Pe textul:
„dacă te apropii poți să vezi oasele" de Diana Suciu
0 suflu
Contexte foarte frumoasa metafora cu ploaia care vrea sa intre in camera ca sa se adaposteasca de vremea de afara. imi plac si candelabrele, tocmai de aceea comparatia cu ingeri muti nu mi se pare reusita.
si ar fi bine sa iei un i de la albastrii si sa-l pui in titlu acolo unde lipseste.
si ar fi bine sa iei un i de la albastrii si sa-l pui in titlu acolo unde lipseste.
Pe textul:
„dacă te apropii poți să vezi oasele" de Diana Suciu
0 suflu
Contextfinalul usor cam cliseic, se incearca un ocol prin imbogatirea cu doze duble, insa efectul e taiat doar pe jumatate. restul poemului destuil de cursiv, chestia cu filmul porno are ceva tarie, merge, e strofa cea mai reusita a poemului.
Pe textul:
„Viețile noastre stau crăcănate" de hose pablo
0 suflu
Contextpartea cu umbra din care rupeai ca dintr-un pom inalt, si faptul ca ea crestea la loc. si imaginea de final cu piatra in pericol de a fi macinata de pustiu e buna, dar parca ar fi trebuit cumva scrisa altfel, asa parca taie din efect. adica as scoate optativul de acolo.
in ansamblu, un poem despre singuratate, eterogen ca piatra despre care e vorba. cu toate ca se locuieste intr-o piatra, universul este deschis si ploua. ploua cu o candoare aproape copilareasca. de remarcat simplitatea limbajului si modul subtil de creare a starii si emotiei. acesta este plusul cel mare al tecstului.
in ansamblu, un poem despre singuratate, eterogen ca piatra despre care e vorba. cu toate ca se locuieste intr-o piatra, universul este deschis si ploua. ploua cu o candoare aproape copilareasca. de remarcat simplitatea limbajului si modul subtil de creare a starii si emotiei. acesta este plusul cel mare al tecstului.
Pe textul:
„piatra" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
Contexte un tecst dezinvolt, cu usoare urme de feminitate. titlul invita parca, la o descoperire, la dezvaluirea unui mister, e candoarea dragostei parca relevata aici. placut si chiar nu stiu daca nu merita mai multa atentie, sunt cam obosit acum. am sa incerc sa revin.
Pe textul:
„nu te speria!" de Iakab Cornelia Claudia
0 suflu
Contextsi abea pleca batrinul, pardon asta era a altuia, si abea astept bruma pe șale cînd oi ceti cartea. sa ni trăiești, mah!
Pe textul:
„De la Vaslui citire: debut literar - Dorin Cozan" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contextbucuros de aprecieri. si desi nu e neaparat dorinta mea de a scapa de poetizari accentuate, ma bucur ca a iesit si fara ele.
de fapt logica e simpla, in lumea papusilor papusile ele insele sunt expresive.
de aceea n-am cautat sa vin cu mai multa voce, ca sa nu acopar ce au de spus.
merci.
de fapt logica e simpla, in lumea papusilor papusile ele insele sunt expresive.
de aceea n-am cautat sa vin cu mai multa voce, ca sa nu acopar ce au de spus.
merci.
Pe textul:
„ora de haș" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contexteu zic sa-l impuscam pe autor si sa terminam balciul
Pe textul:
„Ghicitoare" de Vali Slavu
0 suflu
Contextcu toate ca nu am scris vreo epigrama in viata mea, de citit am citit multe.
sincer asta e una dintre cele mai reusite. e ca un banc bun, probabil chiar a fost banc la origine, ca asa am inteles ca se fac majoritatea.
nu-i bai, aprecierea ramane apreciere, imi pare rau ca nu ma simt apt acu sa construiesc o replica, dar sper sa nu ma puneti la zid pt asta.
palaria si bastonul
orevoar unde-i paltonul?
sincer asta e una dintre cele mai reusite. e ca un banc bun, probabil chiar a fost banc la origine, ca asa am inteles ca se fac majoritatea.
nu-i bai, aprecierea ramane apreciere, imi pare rau ca nu ma simt apt acu sa construiesc o replica, dar sper sa nu ma puneti la zid pt asta.
palaria si bastonul
orevoar unde-i paltonul?
Pe textul:
„Nouă meșteri mari, calfe și zidari" de Dan Norea
0 suflu
Contextdar te inseli
toata arta primitiva avea rol functional, nu era nimic fact ca arta de dragul artei. fie picturi, fie idoli, sculpturi amulete etc, ele aveau rol functional, deci pragmatic. primele bijuterii ar trebuie considerate cumva la mijloc adica aveau un rol functional doar pe juimatate...
pe de alta parte filosofia nu impiedica nicum evolutia. filosofia este un cadru teoretic asa a fost intotdeauna astfel incat adevarul, intelepciunea, whatever, sa fie receptate cat mai bine posibil. adevarul, sau metoda de a recepta adevarul a evoluat si ea in istorie. si oricat ar pare de ciudat, a ramas tot o fire firoscoasa, arida, greu de patruns, chiar daca vb despre chestii banale. pana una alta, nu ma contrazic.
e o chestie care tine cumva de morala filosofarii - dintre doua adevaruri, care e cel mai important, cel care nu te lasa sa mori de foame sau cel care iti vb despre cat de valoros e omul?
toata arta primitiva avea rol functional, nu era nimic fact ca arta de dragul artei. fie picturi, fie idoli, sculpturi amulete etc, ele aveau rol functional, deci pragmatic. primele bijuterii ar trebuie considerate cumva la mijloc adica aveau un rol functional doar pe juimatate...
pe de alta parte filosofia nu impiedica nicum evolutia. filosofia este un cadru teoretic asa a fost intotdeauna astfel incat adevarul, intelepciunea, whatever, sa fie receptate cat mai bine posibil. adevarul, sau metoda de a recepta adevarul a evoluat si ea in istorie. si oricat ar pare de ciudat, a ramas tot o fire firoscoasa, arida, greu de patruns, chiar daca vb despre chestii banale. pana una alta, nu ma contrazic.
e o chestie care tine cumva de morala filosofarii - dintre doua adevaruri, care e cel mai important, cel care nu te lasa sa mori de foame sau cel care iti vb despre cat de valoros e omul?
Pe textul:
„Scriitura-chihlimbar" de Veronica Văleanu
Recomandat0 suflu
Context