Leonard Ancuta

nu stiu de ce dar titlul in care se invoca rebeliunea parca nu se potriveste cu tecstul de sub. inteleg ca dorinta din titlu nu inseamna si punerea in practica si in acest fel finalul cu naivitati e sustinut. dar vad cumva o fortare la repetarea titlului in primul vers continuat cu o comparatie in care elementul de greutate este universul intins necitit... deja ma duce cu gandul ca si el si+ar dori singe rebel.. oare? apoi iarasi tample fara grele amintiri - se poate oare ca cineva cu singe rebel sa nu aiba grele amintiri? eu as zice mai degraba ca un rebel nu are regrete. imi plac in schimb vitraliile din aer si piatra grosolana a singuratatii aceste doua constructii sunt piuternice sunt bune, ar trebui cumva inlocuit pacii acolo, fiindca taie din efect.

partea de poezie e pentru mine acel indemn la a da cu piciorul, fara acel mai inainte de spun, acolo e esenta.

mie imi aduce aminte de un poem al meu, mai vechi, Nud. Il redau in intregime, doar pentru atmosfera.

Aici e pielea,
e încă moale, dar am fost îmbrăcat cu ea mult timp.

Mușchii atrofiați, inerți sunt în punga aia -
o puteți arunca după.

Oasele...oasele mari sunt bune, rezistente.
Cred că sunt o afacere bună. Falangele le-am avut odată zdrobite cu o cheie franceză, dar acum sunt ok.

Organele le donez. Mai puțin ficatul, care e obosit.
Cu inima aveți mare grijă, a iubit cu fiecare bătaie!

Sângele meu a fost otrăvit. Recomand uscarea lui în lumină solară, apoi să fie răzuit și închis ermetic. Ar putea servi drept artefact de colecție.

Sufletul e în paharul acela gol...


in afara de asta, si poza mi se pare foarte reusita, foarte faim efectul de blurare al fetei plus cromatica in reflexie. tecstul e ok, dar nu ma da prea tare pe spate. adica gaselnita cu ulucile si V-ul degetelor nu e castigatoare din punctul meu de vedere.

in afcara de problema rimei si ritmului obs si de primul comentator eu am ceva cu accesul asta excesiv de liric, daunator as zice fiindca devine liricoid, patetic si rizibil.

de ex: Să stau așa pierdută în cărări
iubirea să mi-o plâng de zor,
să strig de dorul tau

toata constructia e de o banalitate ingrozitoare, nu spune nimic nou plus ca e patetica si induiosatoare in celalalt sens - adica deja ne e mila de autoare, oare cum de nu realizeaza ce scrie?

pe mine nu ma convinge. stil imbacsit, incarcat, cu o retorica relativ imbatranita, deja des utilizata chiar si pe site. apoi liantul dintre titlu si continut nu exista de aici se vede ca e o usoara fortare.in plus chiar si asa, cred ca problema infinitului este tratata destul de limitat, in sensul ca este redata numai o parte a lui, cea care conduce la hipnos, fiind din start eliminata, prin subtilu partea care trimite la logos. o chestiune in care nu sunt de acord cu autoarea.

ma bucur ca ai avut o lectura placuta. pana la urma se vede ca o critica acerba si ontopic ajuta cat de poate de mult. te mai astept!

ma bucur ca ai avut rabdare sa parcurgi acest tecst si ma bucur si mai tare ca ai reyonat undeva cu el. o seara faina!

am scris tranvai spre deliciul tau... unde ai mai vayut dle anghel in orice alta povestire, ca ti se explica ce face restul lumii? e de datoria ta ca cititor sa iti imaginezi ce face. eu pun un cadru, trasez niste piroane, fac o mica actiune. ca e credibila? ca e incredibila? mi se rupe , as putea spune. si stii de ce? fiindca nimeni nu a pus la indoiala nicio povestire, oricare alta, de natura fantastica daca e credibila sau nu, doar pur si simplu o accepta fiindca e fantastica. maria stie ea ceva cu martin page, nu aiurea am pus numele asta personajului mort. dar e prea greu sa vezi alte chestii, de ex ca personajul principal nu are nume. de ce oare? ca mi+ar fi fost greu? nuu, ci pentru ca asa a vrut muschiu meu de autor si pt ca asta inseamna ceva. afli tu candva. apoi de ce aia si de ce ailalta? fii serios anghele esti om maturi. golurile se pot umple usor, oricum le aveam in cap, dar mi+a fost lene sa le scriu. aa, si cateva detalii picante. singura chestie banala din povestire e chestia cu memoria. da, asta nu e originala, dar nu am ce face, sunt unii care au trait inaintea mea, nu total recall sau alte balmajeli, vorbim aici de philip k dick daca vrei. si nici macar. exista un scriitor rus, beleaev care a scris ceva asemanator in anii 20. asadart da, acilea chiar nu aveam ce face. dar ce facui eu cu chestia asta. reconstruiesc un profil psihologic. da, asa cum citesti, reconstruiesc o chestie comportamentala. ceva care in literatura nu exista, si nu are sens sa+ti demonstrez. si imi pare rau ca fac explicatiile astea de doi lei, astea ar fi trebuit sa le vada cei care au acel ceva. ca e mult mai mult decat atat. si in plus chestiile de subtext sunt mult mai numeroase, am avut chestii marete in cap. inclusiv pe vineri. dar unii sunt prea orbiti de propriul orgoliu. nu mai yic nimic, as putea sa iti iau si sa iti explic de adevaratelea toate trimiterile dar mai bine te las pe tine sa te chinui. iti vand un pont. prima intentie pe care am avut+o inainte de a scrie acest tecst a fost sa scriu o npoezie despre singuratatea mea si despre singuratatea ta. dupa care m+am razgandit si am scris asta.

lasa patetismele deoparte. si lasa si emfaza. tecstul de mai sus, multumita tie, e acum ok, si chiar un tecst bun. nu-ti spun de ce, nu imi place sa ma explic. si in plus, da , aia de la tritonic m-au publicat. oare de ce. pt ca scriu prost? n-as crede asta, au facut-o ca sa castige bani, ca nu sunt ruda cu ei. mai scoate-ti si tu nervii din cap, bea o bere, chill out, o sa vezi, o sa fie bine. eu sunt autor prost, ok, o zic sa iti fac pe plac, dar asta e, un autor prost poate fi prost pt ca vrea, nu pt ca hotarasti tu. tu poti sa ai o simpla parere si cateva sfaturi practice. le urmez cu succes fiindca uneori ai dreptate. mai ales cand scriu obosit dupa o noapte de nesomn in care ma distrez. dar asta e, eu pot sa scriu si asa, tu te chinui. si nu pentru ca n+ai putea scrie ci pentru ca esti mult prea preocupat de cum si ce se intampla cu ceilalti. eu sunt cool, dimineata plec in germania, ma distrez poate mai scriu ceva. as putea sterge, nu asta e problema, dar de ce sa o fac. ca ma fac de ras? dar asta e problema mea beibi, not iors. si ca sa ma distrez. pun pariu pe o sticla de 1,5 de jack ca tecstu asta e mai bun ca al tau. nici tu nu stii de ce.

dupa eforturile voastre, cred ca am reusit sa imi pun si eu tecstul la punct. anghel, sincer, mi+ai facut un mare bine, in mare parte critica ta e constructiva asadar nu ma dau la o parte de ea. sarcasmul e cam de mana a doua, dar ce sa+i faci, daca clientul vine cu materialul sau.

oricum, abia acum pot spune ca sunt cat de cat multumit de tecst, urez lectura placuta celor care au avut rabdare sa ma astepte pana acum.

o sa corectez greselile, e clar de ce au aparut, asta fiindca in timp ce ma delectam cu tine, in dimineata asta, de plictiseala am scris acest tecst. un tecst caruia se pare ca i-ai acordat intreaga ta atentie si intreaga penibilitate de ce care poti da dovada. nu ma deranjeaza te chinui sa imi demolezi tecstul, odata ce voi corecta el va sta in picioare. mi+am pierdut mai bine de 12 ore cu tine si inca ma distrez. cred ca poti mai mult in afara de a incerca sa dai cu parul. pun pariu ca nu esti in stare sa scrii un tecst mai bun ca asta nici in 5 ani.

desigur, ca stiu furnica si ma bucur ca ti-a placut imaginea. din pacate insa nu pe asta am ales+o ca si coperta de volum, asta era doar o propunere care se potrivea in contextul discutiei.

coperta reala, cea pe care o are cartea in librarii (carturesti, eminescu) este cea de mai jos.

ca acolo se petrece o crima, dar in economia intregii actiuni e doar un episod secund, chiar lipsit de importanta morala, mai putin insa de sarcasmul cuvenit.

personajul, care face un fel de apologie a tuturor celor ca el in acea societate, este reprezentativ, este condus in dfemersurile lui de altceva. asta e miza mea si sper ca am reusit sa o traduc bine in povestire. spun asta fiindca deja am dat+o la citit si unora care se pricep si am avut feedback ok.
eu zic ca mi-am facut treaba aici, in continuare o sa mai lucrez pe tecst, asta fac mereu, pana la publicare tecstele mele capata o noua lenjerie de corp. apreciez stradania ta de a comenta sub, te astept cu amicitie si data viitoare. chiar ma bucura faptul ca ai fost aici.

pun aici o poza ca sa vezi despre ce vorbeam. infinitul are multe reprezentari, ajunge si in manele sub expresia fara numar, fara numar...

dar exista o anume dimensiune pe care imaginatia o prelucreaza creativ. si da, conteaza mult cine da tonul, dar si cel care continua pe scarile evolutiei...

n-ai inteles nimic. da chiar nimic. nu e vorba de niciun ucigas aici.

multumesc pentru atentionari, au fost remediate. ok, am intzeles revolta fata de faptul ca am postat tecstul cu greseli. si totusi, in afara de aceste lucruri reparabile, nu puteti spune si ceva care se refera pur la constructie, poveste, la tecst in fiinta lui?

intr-adevar am postat in graba, am scris toata noaptea si eram cam obosit, nu am putut corecta toate greselile. dar nu-i bai, acum am mai trecut o data pe tecst. tot e bine ca ai citit pana la capat, stiu ca esti cam carcotas, dar cred ca eram constient cind am scris.

pentru ca ma intereseaza pictura si pentru ca pe coperta romanului meu am avut de ales intre escher aia cu scarile de care pomeneati si despre care am citit exact ce scrie si in tecstu de mai sus, si altceva care oricum acum e pe coperta.

dar si mai interesant daca s-ar fi construit o povestire mai elaborata pe acest cadru. ca la vazut e una, dar tablourile in miscare sunt si mai si!

partea de mijloc e mai consistenta, inceputul cam diluat. finalul ar fi meritat ceva mai romantic in parerea mea.

cred ca ai uitat un i pe la librări

la titlu!