Poezie
a o mie a doua noapte a sherezadei
1 min lectură·
Mediu
a o mie a doua noapte a sherezadei
ningea de parcă plîngeu stelele
nu ramîneau urme de oameni în zăpadă
doar amintirile lor
durerile lor
ningea de parcă îmi înghețau lacrimile în somn și
visam zăpadă, visam zăpadă ca ochii triști ai lui dumnezeu
dați pe răzătoare, un pic fierbinte, un pic de răcoare
viața mea, te iubeam, lătram ca un cîine la gard
ningea de parcă lumina făcuse luxație
era liniște ca o pereche de ciorapi dezbrăcați
puteai sa pui punct între puncte
era o liniște cum ai fi urlat într-un munte
leonard, spuse shehrezada, nu mai am nimic de spus
apusul meu e la răsărit, poate nu mai urmează altul
tu nu spune nimic, doar taci
acum tu-mi povestești, lent, între craci.
02830
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “a o mie a doua noapte a sherezadei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14187342/a-o-mie-a-doua-noapte-a-sherezadeiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASE pusă în titlu. Și în primul vers. Corect: a o mie doua noapte prin analogie cu al o mie doilea. Asta în cazul în care nu autorul nu a urmărit o subtilitate care îmi scapă. Imaginea cu ochii lui Dumnezeu dați pe răzătoare cred că am mai întâlnit-o în alte texte ale autorului. „Viata mea” hm... Nu știu ce să spun, și-a cam pierdut încărcătura emoțională fiind folosită expresia în limbajul curent. Dar nu sună rău. Un pic patetic, dar poate asta a și fost intenția. Am remarcat imaginea cu lumina care făcuse luxație. Și am și eu aceeași senzație că se ajunge prea repede la final. În rest, un text frumos, unul în care nu deranjează rimele.
0
Cred că te-ai cam grăbit cu finalul