Poezie
stăm la marginea infinitului
2 min lectură·
Mediu
și ne ținem de mînă, nu sărim, scuipăm și rîdem
aici se termină lumea, de aici începem noi și iubirea
pînă aici a fost viața, de acum nemurirea
e frumos să pui în loc de gheață două stele-n pahar
să faci dragoste pe marginea lumii, să înțelegi măcar o dată
că nu-i nimic în zadar,
stăm unde tai unghiile urîte ale luminii să fie întunericul mai frumos
și ne iubim, stăm la un pas de trecut
dacă mă săruți îmi crește talpa și pășim în necunoscut
stăm la marginea infinitului, hai să vedem dacă infinitul are ecou
strigăm din toți plămînii, strigăm, rîdem cu chef și strigăm
ce aud eu ești tu, ce auzi tu sunt eu
suntem la marginea lumii, deja ne bat inimile în hău
suntem pe marginea lumii, nu știm
dacă ce aud eu ești tu, dacă ce auzi tu sunt eu
dar stăm pe marginea lumii, fumăm o țigară
respirația mea trece prin tine și din tine afară
și tu faci un iepur de plumb
să pășim mai departe, să mergem unde și întunericul
și-a pierdut memoria, te sărut, mă săruți, te sărut, mă săruți
suntem pe marginea lumii, ne îmbrățișăm și scuipăm
mai înveselim gloria
aici infinitul e calculabil ca universul
eu pășesc în pașii tăi, tu în ai mei și acum putem vorbi de absolut
pe marginea lumii, te iubesc și te fut
suntem la marginea lumii, deja ne bat inimile în hău
suntem pe marginea lumii, nu știm
dacă ce aud eu ești tu, dacă ce auzi tu sunt eu
suntem pe marginea lumii, dacă am ajuns aici
nu e rău. aici, la marginea lumii, poți să-ți bagi pula inimii tale
în sufletul meu.
00566
0