dragostea are o singură aripă

O simplificare a pasiunii dintre doi indivizi, o metaforică aripă să acopere dorul ori dualitatea îndrăgostiților. Aripă înțeleasă ca dualitate, ca unire măcar în spirit. Nu ne e dat nouă oamenilor, să zburăm totuși mai mult decât... din fugă și sărind. Exact ca niște aripi mai ramificate și mai golașe. Mă întreb de ce Nichita Stănescu are o 'panoplie' de "aripi", ca instrumente lirice preferate de înțepat cerul cunoașterii. Aici e vorba de o aripă net diferită de cea a lui Nichita. Nu se prezintă vreo aripă ca abstractizare a viziunii aproape filosofice, asupra vieții, iubirii, artei. Dragostea zboară "c-o singură aripă" este cu totul altceva. Cealaltă parte a dragostei se chinuie prea terestru, în tribulațiile și frustrările contingentului. Îmi plac mult poemele mai scurte scrise de tine, Leonard!