de ce

În cele patru versuri tocmai ați comis, desigur fără să vreți,o cacofonie (Nu de toată frumusețea): durerea aromatică cînd

Imi imaginez ideea asta cu pescarusii si defecatul spusa la un chiolhan sau la o paranghelie intre niste mari amatori de lichide tari si puternic concentrate la care s-ar rade oricum din instinct. Poate scrisa pe zidul interior al toaletei publice din Gara de Nord ar avea efect si ar atrage cuiva atentia, care ar face o poza si ar trimite la click, ciao sau libertatea. Trecand acum peste aspectul cel putin indoielnic, daca nu chiar groaznic de ingrijorator, al calitatii acestei postari, imi opresc privirea asupra comentariilor de la offtopic si incerc sa ma hotarasc daca e vorba de autoironie (lucru rar intalnit pe poezie punct ro) sau de un penibil absolut in care autorul s-a prabusit precum ghiuleaua in cetate. Facand o scurta pauza si revenind pentru lectura singurul lucru care imi trece prin minte este ca uneori e nevoie ca din cand in cand sa se mai roage cineva si pentru sufletele noastre. Chiar si atunci cand parem irecuperabili.