Poezie

poem cu votcă neîncepută

2 min lectură·18 aprilie 2020

Mediu

recunoaște că ai dat pîine cu carbid la cîini

și remușcarea te-a făcut poate un copil mai bun.

recunoaște că i-ai fi dat cantaridă măcar

coarne de rădașcă fetei căreia deja îi crescuseră sînii.

ai lovit copiii mai mici ai văzut filme porno pe ascuns

ai furat struguri și cireșe ai mîncat omizi dar n-ai ajuns fluture

însă acum ești mai bun cel mai bun poate și nimic

din ce-a fost odată nu te mai atinge nu doare.

ai nostalgiile închise într-un sertar îl deschizi

la băutură ca să te lauzi să rîzi cu amicii dar nu plîngi.

nu plîngi niciodată pentru că acum la o vîrstă

trecutul tău e cum vrei să fie și nu cum a fost.

doar prezentul nu e după așteptări nici în vise

nu se oprește tristețea și singurătatea ta.

nu se mai apropie nimeni de tine nici un cîine

nici o femeie nici măcar o rădașcă.

e un gol de parcă ai fi căzut în soare pînă în centru

iar acolo e frig insuportabil de frig și lacrimile tale

nu curg îți îngheață pe obraz sub ochiul livid de cristal

fumezi o țigară neaprinsă bei votcă neîncepută încă

ai arătat că ești bărbat și ai sucit gîtul păsării.

acum știi că e ceva mai presus și mai puternic

aștepți bucata de carbit aștepți să ți se frîngă subit gîtul. iar

așteptarea asta se simte ca un șobolan viu cusut în stomac.

001.406

Leonard Ancuta. “poem cu votcă neîncepută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14146195/poem-cu-votca-neinceputa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.