Poezie

harta

2 min lectură·2 august 2014

Mediu

și tu și eu avem semne de dragoste din naștere.

probabil cancer, doar știm că orice strălucire își găsește

loc de odihnă în cele mai întunecate lucruri.

și tu și eu suntem pe hartă.

ochii tăi pe un val verde, mișcările trupului în cîntecul șarpelui.

gîndurile tale în lumini accidentale, din sticle sparte

vinul rubiniu colectează starlete în părul tău.

și tu și eu ne iubim o vreme,

cînd soarele arde perfect. îmi imaginez ritualuri de sacrificiu final

cu sângele tău și-mi promit imposibilul. tu și eu ne vom risipi

ca plînsetul hienelor în copaci, craniile noastre vor aștepta păsări

precipitații, frunze.

e timpul să ne iubim monstruos, pe magnitudine și măreție.

să ne vînăm inteligența în carne, în supă de hidrogen, supă de carbon.

vom străluci, dar numai pentru o vreme, ca prădătorii ajunși vînat,

ca iubirea ajunsă flori,

iertare, inteligență.

și tu și eu avem semne de dragoste din naștere.

să fie cancer, căci moartea nu distruge dorința.

de dragul frumuseții vom ataca zorii, trupul tău zvelt plin de viață, va fi

copacul care ascunde sufletele spînzuraților.

cînd pierim ceva se întîmplă în calitatea luminii.

un iepure alb sub roți de camion, un mamut sub ceață.

cine va bea sînge din căpușele lui, va ști

că orice strălucire sălășluiește în cele mai întunecate locuri.

iar dacă lumina vine de la o privire înapoi,

cea care regretă, vom ști că suntem înșelați de o hartă

în a cărei inimă victima pierde drum

în timpul vieții sale.

001.687

Leonard Ancuta. “harta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14053771/harta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.