Poezie
#final cluster
3 min lectură·
Mediu
sunt singur, prietene, fără un șfanț și n-am nimic în casă
cu care să mă fac varză.
să mă sparg delicat ca un porțelan ming filmat cu încetinitorul.
am pus muzică dar creierul meu nu vrea doar muzică.
rulez țigări cu buruiana din pliculețele de ceai. nu încercați asta acasă.
și nu știu pe cine plm să înjur.
eu sunt de vină pentru tot.
acum trei zile m-am dus la terasă în centru. m-a invitat dc la o bere.
am stat la masă cu unii pe care nu-i cunoșteam
dar m-am simțit confortabil.
cînd a venit sgb am rulat una mică și am pasat-o. am tras cu nesaț
ca atunci cînd fuți prima dată
după ce ieși de la bulău.
să știi, prietene, că atunci cînd verdele se amestecă în roșul din tine
ești zeu. atunci vezi stelele sufocîndu-se.
atunci ochii femeilor au culoarea fardului egiptean. citești în ei
hieroglife profanatoare.
dc aduce o carafă cu vin. aș putea să jur că-i sînge
de christ. așa de bun e în combinație cu iarba.
privesc împrejur și-mi dau seama că suntem
în cina cea de taină fluorescentă.
sunt de mucegai, înainte de a fi noroi. mă macină mici temeri
dincolo de pămînt.
mă întreb, dragul meu,
cum să produc o fericire următoare care să dureze.
cum să-mi opresc frumusețea trecătoare
într-o altă lumină.
șansele sunt rele și de nepătruns.
cînd vraja se desface miros de broaște otrăvitoare îmi umezește
ochii. nu-s bani de kebab. nici pentru altă carafă.
pe cine plm să-njur?
știu acum că sunt un zeu fără bagaje. fără lume,
doar în trecere.
prietene, nori de praf dansează ca dervișii în calea mea.
încotro s-o apuc?
ochii mei sunt lumini de avarie. acum trei zile a fost dc.
acum o zi a fost ada. azi lumea e criptată și n-am nici un cod.
n-am reușit nici s-o sparg, nici să mă sparg.
merg pe stradă. mintea mea face ca ambulanța.
degetele se îngălbenesc de poftă.
trotuarul se subțiază în fața mea ca o față
fără un obraz.
nu-i nici un om să cer o țigară. nu-i nici lună să-mi lumineze
fața nevăzută a ființei.
nici mașini nu sunt, măcar una să mă lovească din întîmplare.
intru în casă de parcă mi-aș profana mormîntul.
stau pe întuneric. cîndva păcatul va veni din nou. voi vedea iar
diamante zburînd spre nori,
voi vedea iar.
nu voi ezita. în cazul în care lumina vine dintr-un sentiment
de pericol, prietene, să știi
că este fermecătoare.
pe ce drum vei căuta, dragul meu, caută dragostea și păcatul.
chiar dacă nu știi cum.
001.504
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 428
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “#final cluster.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14053934/final-clusterComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.