6 martie

aproape ca un manelist găsesc că fur elise se termină & soarele pică în capul meu ca muștarul pe cremvurști tu ești atît de îndepărtată ca moș martin, ursul din copilărie & din copilărie vine ceva ca figura tatălui care mă face nu să-mi moară pula, ci mîna cu care îmi fac laba, femeie așa ești & tu, nu-mi moare mîna, îmi moare pompa, inima & sîngele nu mai duce nici sînge în organ, nici memorie în cap știi că am vrut odată să mă sinucid cînd trăiam în 6 martie e ca și cum aș fi trăi aceeasși zi ca în ziua cîrtiței deși era căminul dintre drept & operă, știi că erau poponari care mă urmăreau & se masturbau cînd dădeam cu mătura & luna plină pica în capul meu ca drobul de sare, sărem la ei apoi am plecat din cameră la o țigară dar am ajuns la 407 unde stăteau ăia de la drept, acum îi văd la televizor, baștani atunci erau bețivi, făceam chefuri, ascultam king crimsom cînd era becul roșu era băiețească, la becul albastru & fete am plecat din cameră pentru o țigară, s-o fumez pe hol & am venit după trei zile într-un cearșaf alb, gol, înfrigurat după o sinucidere nereușită, asta eram, un ratat & al tău & al sinuciderilor, mă îmbătasem crunt, am scris biletul nici eu nu l-am înțeles cînd l-am recitit, dar pusesem toată dragostea mea pentru tine acolo, tu ce să înțelegi, am plecat treaz cu o țigară fără filtru în bot & mă întorc în pula goală după trei zile, mort de frig & de foame, ca o fantomă în cearșaf alb, eu care te iubeam, că erai pietroaică nemțoaică, un oltean care a luptat cu violul tău & am așteptat 40 de zile ca un crist pînă să facem dragoste, apoi am văzut cum viața mea o ia fix în sus deși credeam că e bine am văzut că susul e cel mai jos & lumina din becuri e ca sosul de pizza, doar schimbă fețele nu & gustul de căcat, da iubire, am vrut să mă sinucid, în sesiune cînd ăia de la drept au plecat la crîșmă că aveau bani, eu votcă & era februarie & era ger, m-am urcat pe cămin în pula goală & era prea frig să mă sinucid & ningea cu lacrimile mele înghețate așa că m-am întors la tine gol, învelit într-un cearșaf cerșit da, am făcut chetă & pentru cearșafuri să găsesc un pat în care să uit, să uit & să-mi fie cîteva momente cald, să mi se dezghețe sîngele ca să-mi pot deschide venele care vor să ia aer ca un înecat, acela am fost eu, băiatul cu pisică băiatul care a sărit de la etaj, care s-a aruncat în dîmbovița băiatul care fugea în pijamale la chefuri & venea în pula goală după o țigară de trei zile, asta e povestea sinuciderilor mele ca povestea cafelelor mele, ca cerealele cu lapte, jointurile ca votca pusă cu picătura în sînge, pansament pe rană, peste durere eu chetarul care sculpta cerul în jurul lunii să-ți rămînă ție o bucată de piatră cu chipul în ea, eu nemernicul care se sinucidea pentru că voia ca lumea să fie toată a ta, tîmpitul care asculta schulze albumul mirage fiindcă era sigur că dacă nu există miracole nu poți avea încredere nici în dumnezeu, nici în lume chetarul care atunci cînd întindea mîna lumea se făcea ca în murakami dans, dans, dans