Și aș vrea ca să pățesc
Ce altul nu ar pricepe
Nici prin gând nu i-ar trece
Acest simplu gest lumesc.
Departe-mi gândul de a cerși
Și acela e un lucru bănos
Eu vreau doar a trăi
Cutremur din suflet
la revedere..i-am zis într-o grabă-nlacrimată...nu i-am zis adio ci la revedere.....adică sper să o pot revedea cât de curând. nu-i pot compune scrisori că sunt conștientă ca nu-mi va raspunde și că
Trai feeric pe această lume:
Dulce vis, amor, vers,
Suflet tipărit pe-n nume,
Șoapte...tremur...
Te doresc!
Rugăciune sfîntă:
-Nu eu Doamne, noi!!!
Vînt ce
Pleacă-ți ușor tu umbră caldă
Capul pe al meu fior,
Sărută-mă cu mult dor,
În trăirea ta mă scaldă...
Deschide-ți gura înfocată
Și-mi alintă buza tremurândă,
Mâna în păru-mi ți-o
O mlaștină de flori se revarsă pe câmpie...
Pe zi ce trece acaparează teritoriul
Încolțind pământul fâșie cu fâșie.
A început să se clatine făptura
Judecând procesul ce abia
Carunt imi este astazi visul...
Mi-am pierdut in uitare
Crearea si abisul:
A mea paine si-a mea sare!
Pierd!
Pierd pe ceas ce trece
Maldare de cuvinte sacre!
Se vor
În sfârșit mă simt străină.
M-am forțat să mă uit
Plămădindu-mi din ceară
Alți ochi cu privire cristalină.
Mi-am otrăvit trecutul.
A murit. S-a dus in iad.
S-ar putea să înfiez
Am plâns.
Tu durere dulce
Mi-ai aruncat inima
În râul ce se duce
Spre marea încruntată
Și nu i-ai pus măcar o cruce!
Ai plâns.
Ai văzut că-n ochiul meu
Ești doar o lacrimă
Culcându-mă în patul negru,
Sunt împinsă spre visare:
Eu, doar o lumânare
Într-un rai funebru,
Ce-și jertfește lumina,
Sperând cineva să o vadă,
Dar o stinge
Întinzându-mă pe pat
Mă las pradă gândirii,
Ochii mi se scufundă-n cap
Incantând vraja orbirii.
Astupându-mi în lume ochii
Mi-i deschid doar spre visare,
Peste gândurile mele
Se așează un vânt cald
Nu se mișcă, dar șoptește,
Timid, cu glas fărâmițat...
Parcă-l văd...e tânăr
Păru-i flutură intr-una
Mâinile îi sunt reci,
Sincer, ce poezii căutați?
Pline de metafore, absurde?
Poate creșteți și uitați
Nașterea primului vers în lume.
Nu pot scrie absurd...
Neînțelesuri, neștiute.
Eu
Abia aștept să vii diseară...
Să te simt, să te miros,
Să te-ascund sub mantia-mi neagra,
Să te răpesc
din a lumii gheara
Ce te oprește sa mă iubești.
Am să te duc
Te-ai nascut ieri,
Trăiești și azi...
Nici nu știi când pieri,
Nici nu știi când cazi...
De-ar fi ziua de ieri totuna
Cu cea de azi și mâine
Ar fi numai
Þi-am scris o scrisoare
În care mi-am vărsat tot sufletul...
Tu cum vei reactiona oare
Ai sa ma omori încetul cu încetul?
Þi-am scris că te iubesc
Și că traiesc pentru a
A venit iarasi toamna,
Se simte mirosul ei in aer...
Ea e nemiloasa doamna
Care toarce frunzele pe caer.
Ea fara macar sa-i pese
Goleste intreg copacul,
În amurg de seară,
Totul se liniștește...
Iar frumoasa vara
Încet se racoreste...
Se stinge si lumina,
Soarele a adormit,
Incet rasare luna,
Si luceafarul cel
Te îneci în păcatul tău...
Păcatul împunge-n tine,
Să te ridici e foarte greu,
Să te ajute: n-are cine...
Cu disperare cauti în urmă
O farâmă de lucru bun,
Dar
Privesc in depărtare...
Văd padurea fumegând,
Încep să plâng, strig ca glas tare,
Dar nimeni nu mă va auzi tipând.
Poate că doar mi se pare...
E doar aburul ce iese,
După
LA