Poezie
Poveste mică
1 min lectură·
Mediu
Am voie să fiu siniliu, am voie să zbor, nu-i așa?
El era un pui de cer cu ochii mari și genele întoarse
Rebel, fugise de-acasă când se crăpase de ziuă
Se urcase în fag și-și deschidea chiuind,
Arípile noi, crescute în somn
Mamăăă, știu să zbor, uiiiii, uite-mă, știu sa zbor!
În nări îi intrau fără voie fulgi de nori scămoșați,
Strănuta, vântul i se încolăcea răsfățat în zulufi
Și, galben, polenul îi troienea obrajii rotunzi
Hai, suuuuus, încă o dată, așa!
Se bucurau albatroșii
Și-l împingeau opintit de la spate
Lăstunii îi împleteau săgetând
Trepte din raze de soare sub tălpi
Vino la joacă, cocuță, să plutim
S-alergăm
Să ne prinzi dacă poți
Spre seară, obosit, mi-a adormit cerul pitic
Lângă prag
Mi-a înflorit apoi în piept
Dimineața
Toată albastră
Ca o privire de prunc
064178
0
