Îmi încremenise glezna în aer
rămăsese agățată
în butoniera unei interdicții oarecare
și dintr-o dată sfertul de pas suspendat începu să se teamă
se usca, neumbrit de nici o durere, la
... te sărutam înspre ziuă, visam
îți prinsesem obrajii în palme
îmi rotunjeam gura arzând
peste răsfrângerea chemătoare
a buzelor tale
mă vedeam însetată, tresăream
sorbindu-ți încet
îmi permiteți, domnule
vi s-a strâmbat cravata
lăsați-mă s-o înnod cumsecade,
să vă pieptăn barba cu degetele
și timpurile, virgulele,
cratimele amare
conjugările dracului
încârligate
deșertul își avea foșnetele sale
uneori
îmi picta cu ocru spasmele trecerii
alteori
mă pierdea neatent din ecou în ecou
de o vreme
mergeam doar spre sud
sus de tot
pe muchia fierbinte a dunei
să schiaune noaptea, flămândă,
la poartă
beată, luna să se întindă pe gard
șapte cercuri, iar șapte
și din nou șapte ori șapte,
în fântâni
cu coapsele goale
să se legene apa,
vântul să
Incandescent,
degetul lui Dumnezeu
străpungându-mi pieptul
cu dragoste
Flutur
cu zbor efemer,
Îți mulțumesc, Doamne,
că îngădui
să nu-mi moară dintr-o dată
albastrul aripilor
și că-mi
Am voie să fiu siniliu, am voie să zbor, nu-i așa?
El era un pui de cer cu ochii mari și genele întoarse
Rebel, fugise de-acasă când se crăpase de ziuă
Se urcase în fag și-și deschidea
Am altă formă acum, altă dimensiune
sunt o poză decupată dintr-o carte abia tipărită
cu foaia velină, lipită în spatele inimii, colț peste colț
și butonieră peste butonieră
Am fost croită
Te-ai desenat simplu, dincolo de fereastră
ca propria-mi respirație înflorind în ghirlande de acant
Mă privești drept, răscolindu-mi în trup ape grele
demult prizoniere cu brațele vinete
între
Mi-am lipit sufletul de copaci,
în coaja lor aspră mi-am încrustat
obrazul ud și tâmpla fierbinte
Le-am ascultat pulsul strigând
ca o fântană îngropată de vie,
Înăuntru plânge marea sau poate
Mamei nu i-am spus niciodată ești așa de frumoasă, te iubesc
bătrânico, ea stă întoarsă mereu, spatele ei murmură încet,
clincăne farfurii în chiuvetă, nu i-am spus, ai palmele dulci,
clipește
Buzată, primăvara asta nătângă
îmi vâră în ochi zboruri grele de gâște:
- Cocori sunt, albi, de sidef
egrete și berze, lăstuni, ia privește-i!
Imi stupește-n urechi lălăieli
albastre de ploi și
