Poezii

Îmi încremenise glezna în aer rămăsese agățată în butoniera unei interdicții oarecare și dintr-o dată sfertul de pas suspendat începu să se teamă se usca, neumbrit de nici o durere, la

... te sărutam înspre ziuă, visam îți prinsesem obrajii în palme îmi rotunjeam gura arzând peste răsfrângerea chemătoare a buzelor tale mă vedeam însetată, tresăream sorbindu-ți încet

îmi permiteți, domnule vi s-a strâmbat cravata lăsați-mă s-o înnod cumsecade, să vă pieptăn barba cu degetele și timpurile, virgulele, cratimele amare conjugările dracului încârligate

deșertul își avea foșnetele sale uneori îmi picta cu ocru spasmele trecerii alteori mă pierdea neatent din ecou în ecou de o vreme mergeam doar spre sud sus de tot pe muchia fierbinte a dunei

să schiaune noaptea, flămândă, la poartă beată, luna să se întindă pe gard șapte cercuri, iar șapte și din nou șapte ori șapte, în fântâni cu coapsele goale să se legene apa, vântul să

Incandescent, degetul lui Dumnezeu străpungându-mi pieptul cu dragoste Flutur cu zbor efemer, Îți mulțumesc, Doamne, că îngădui să nu-mi moară dintr-o dată albastrul aripilor și că-mi

Am voie să fiu siniliu, am voie să zbor, nu-i așa? El era un pui de cer cu ochii mari și genele întoarse Rebel, fugise de-acasă când se crăpase de ziuă Se urcase în fag și-și deschidea

Am altă formă acum, altă dimensiune sunt o poză decupată dintr-o carte abia tipărită cu foaia velină, lipită în spatele inimii, colț peste colț și butonieră peste butonieră Am fost croită

Te-ai desenat simplu, dincolo de fereastră ca propria-mi respirație înflorind în ghirlande de acant Mă privești drept, răscolindu-mi în trup ape grele demult prizoniere cu brațele vinete între

Mi-am lipit sufletul de copaci, în coaja lor aspră mi-am încrustat obrazul ud și tâmpla fierbinte Le-am ascultat pulsul strigând ca o fântană îngropată de vie, Înăuntru plânge marea sau poate

Mamei nu i-am spus niciodată ești așa de frumoasă, te iubesc bătrânico, ea stă întoarsă mereu, spatele ei murmură încet, clincăne farfurii în chiuvetă, nu i-am spus, ai palmele dulci, clipește

Buzată, primăvara asta nătângă îmi vâră în ochi zboruri grele de gâște: - Cocori sunt, albi, de sidef egrete și berze, lăstuni, ia privește-i! Imi stupește-n urechi lălăieli albastre de ploi și