lazar marcel

am visat un oras trist cu stradute cu o biblioteca veche in care se iubeau pe rafturi scriitori morti de mult si era atat de tarziu pe trotuare incat ziare de ieri erau purtate de vant in

daca de fapt nu exista nimic niciodata inseamna ca tot ceea ce scriu acum e ilegal

ma vad intr-o zi in care voi pleca lasand intr-un clasor toate umbrele adunate ca frunzele intr-un copac... mai departe vad gradina verde si pamantul ca o fiintza cu

ma priveste infinitul albastru prin ochii copilasului meu cant versuri fara noima infinitului inventez pasari care se duc copilasul imi vorbeste cu ochii

o mana desprinsa din cot invata alfabetul braille al prabusirilor

bibliotecile frunzelor seara rasfoite de vinturi pana in vasele liberiene

nisipul.....un milion de memorii stocate de mari

si dintr-odata ne trezim in lumea reala si dintr-odata nu mai stim unde suntem

sunt atat de singur de parca singuratatea ma impinge de ceafa imi spune: fii singur

amantul nu cunoaste decat umilinta el nu are de ales

Paradigma extraterestra II Nu voi putea sa uit niciodata copertile caietelor, de la scoala. Coperti albastre mai ales, maro, pe alocuri cu arsuri, galbene, cu

PARADIGMA EXTRATERESTRA I In tot acest timp, respingatorul om cu picioare de broasca, se cobori de pe partea stanga a altarului (Matthias

DESPRE CELE DOUA EURI I langa un apus gramofon, intr-un colt mult prea bland sub o foaie galbena de timpul acesta brut am ridicat, intr-o buna zi, cu degetele, frematand

m-am nascut o singura data pentru ca sa mor de o mie de ori cresc in tine ca o chitara de apa, inversa cascada sunt atat de trist de

DICTIONAR ana malai: constiinta umana in expansiune ganga-jaya: gustul matern al tatalui hiredato: presentimentul recurentei fenomenelor care nu se vad

hai sa facem un pariu cine dintre noi va muri mai repede

nu exista viață după moarte iată un motiv pentru a trai plenar

ce vezi cand inchizi ochii? NIMIC asta esti tu