poe
m-am nascut o singura data pentru ca sa mor de o mie de ori cresc in tine ca o chitara de apa, inversa cascada sunt atat de trist de
dialog
ce vezi cand inchizi ochii? NIMIC asta esti tu
poezie
sunt atat de singur de parca singuratatea ma impinge de ceafa imi spune: fii singur
poezie
si dintr-odata ne trezim in lumea reala si dintr-odata nu mai stim unde suntem
poezie
nisipul.....un milion de memorii stocate de mari
poezie
bibliotecile frunzelor seara rasfoite de vinturi pana in vasele liberiene
poezie
o mana desprinsa din cot invata alfabetul braille al prabusirilor
poezie
ma priveste infinitul albastru prin ochii copilasului meu cant versuri fara noima infinitului inventez pasari care se duc copilasul imi vorbeste cu ochii
despre cele doua euri I
DESPRE CELE DOUA EURI I langa un apus gramofon, intr-un colt mult prea bland sub o foaie galbena de timpul acesta brut am ridicat, intr-o buna zi, cu degetele, frematand
claude challe
amantul nu cunoaste decat umilinta el nu are de ales
***
ma vad intr-o zi in care voi pleca lasand intr-un clasor toate umbrele adunate ca frunzele intr-un copac... mai departe vad gradina verde si pamantul ca o fiintza cu
***
daca de fapt nu exista nimic niciodata inseamna ca tot ceea ce scriu acum e ilegal
***
am visat un oras trist cu stradute cu o biblioteca veche in care se iubeau pe rafturi scriitori morti de mult si era atat de tarziu pe trotuare incat ziare de ieri erau purtate de vant in
