Lavinia Micula

* cu cifrele

frumoasă poezia ta, transmite un sentiment de liniște, o liniște căutată, găsită și purtată prin toate neliniștile.

îmi place poezia aceasta, imaginea caldă și rece deopotrivă. Și nu e rău nici la cald, nici la rece, este un bine constant.
Și dacă îl recunoaștem pe celălalt după un dezastru înseamnă că nu mai există nicio îndoială.

După parcurgerea cu atenție sporită a tuturor textelor, am acordat note cuprinse între 10 si 8 următoarelor 5 poezii pe care, cu unele amendamente, le-am considerat de calitate, și care au putut fi reactualizate (partial) la finele întregii lecturi : nr. 17 (nota maximă) / nr. 47 / nr. 37 / nr.44/ nr. 42.
Cifrele (notele) aferente fiecărui text nu evidențiază neapărat faptul că textul x este de nota z (adică nu sunt eu profesorul și autorii elevii), ci faptul că sunt potrivite în contextul acestui concurs. Poezia nu prea are nimic în comun ci cifrele, în viziunea mea, și de aceea mi-ar fi fost mai la îndemînă un sistem de evaluare de genu: I, S, B si FB. Nu sunt adepta notelor mici, dacă tot mi-au plăcut 5 (exemplare, era să zic :) ) am dorit să pornesc de la nota 10.

Felicitări tuturor, chiar dacă nu toate textele au ajuns, ca mesaj, în memoria mea de lungă durată. Pesemne că stau mai bine cu memoria afectivă. :)

și steaua aferentă!

Inițial am crezut că textul nr. 37 este scris de o femeie. Nu-i bai, este în regulă și asa :)
Ceea ce a dat un plus poeziei a fost: tonul grav, susținut pînă la capăt, o doză de autoironie fară de care n-ar fi planat nota de detașare și distanțare într-un interior tot mai îngust și greu de vizualizat.

delicatețea, frumusețea ei, este o calitate care, de foarte multe ori, se transmite de la cel care o poartă la actele sale de creație.
Acest lucru se aplică din abundență și la tine :)

te felicit, mă bucur pentru reușită și îți doresc să păstrezi mereu această candoare care te însoțeste.

Alexandra, Costin,

mulțumesc !

varianta pe hîrtie era cea indicată de tine, Costin. Motiv pentru care revin asupra ei.

ceea ce apreciez eu la textele tale, și te citesc de foarte, foarte multă vreme, este acest mod firesc și limpede de a transmite emoție indiferent de conținut.

într-un târziu am înțeles că mama nu pleacă nicicând, că ea rămîne mereu, că așa cum a fost, în copilarie, legatura cu mama, tot așa este de plin, pentru tot restul vieții, sufletul unui om.

Frumoasă mama ta, floarea!

sunt frumoase femeile triste. Iar dacă iubești una dintre acestea, poți spune că ai atins cu sufletul conturul acela aflat între cer și pămînt, care se numește femeie.

făcînd apel la calmul dumneavoastră vreau să vă transmit că aceste comentarii vizează textul, nu persoana dumneavoastră, așa cum ați lăsat să se înțeleagă. Cu atît mai mult, nicidecum, nu sunt aduse în discuție alte persoane care au apreciat fiecare cum a considerat această scriere.
Pînă în momentul de față, dacă bine îmi amintesc, am mai trecut o singură dată pe la textele dvs.(cel mult de 2 ori, dar puțin probabil) lăsînd cîteva cuvinte pe care le-ați primit fără dificultate. Însă, de data aceasta, dacă mi-a creat un soi de repulsie un braț de bărbat cu greieri(exclus brațul dvs.), și dacă am verbalizat neplăcutul sentiment, plus un minus pt intrega poezie, situația s-a schimbat, diminuîndu-se disponibilitatea dvs. de a accepta critici/părerei/simple cuvinte, din punctul meu de vedere însoțite de sinceritate.
Posibil ca data viitoare să-mi placă ceea ce scrieți,(desi nu vă doriti asta) cine poate ști?! Si nu am să evit să vă dau de știre. Pînă atunci, nu este obligatoriu să avem non-stop plăceri în urma a ceea ce lecturăm pe agonia. Uneori mai și transmitem autorului. Și nu e o crimă.
Există un buton creat pentru cazul în care nu doriti comentarii. Îl puteți folosi cu încredere, și, astfel, veți fi salvat de o multitudine de neplăceri.
Nădăjduiesc să nu vă fi creat din nou vreun disconfort. Iar dacă da, o baie caldă cu esență de lavandă și cîteva lumînărele, ar salva situația.
Succes! Și nu aplecați urechea cu atîta ușurință la tot ceea ce vine din exteriorul dumneavostră.

cred că aveți o seară mai agitată, domnule Vasile Pin. Este în regulă, orice reacție își are rădăcina ei.

Aș fi vrut să găsesc ceva care să-mi atragă atenția. Să-mi placă, poate. În afara ierbii urmînd coapsa, din păcate, cel puțin imaginea brațului cu greieri mi-a dat fiori reci, reci.
Știu, nu e vina autorului.
Seară plăcută!

se formează un spațiu între aceste cuvinte; unul rotund și cald, așa cum între felinare îl regăsim, noaptea, pe o străduță frumoasă și îngustă.

interpretarea*

Multumesc, Florian, sună bine lumina ta, numai că personajul nu pe editor îl așteaptă :)
De poetă, nu-s poetă. Sunt o femeie care scrie când și când.
Ca și când.

Răzvan, mersi pentru interpretatrea ca la carte, aproape matematică :)

Otilia, fiecare femeie are în ea o micuță Albă-ca-Zăpada cu cei foarte-foarte mulți pitici. Trebuie să recunoaștem! Mulțumesc.

desigur că am înțeles; nu aici și nu acum. Mi se părea că, undeva mai sus, soliciți sprijin în sensul acesta.
Seară liniștită!

Nimeni nu ne învață să scriem. Nici la tinerețe, nici mai tîrziu.
Scrisul are mirosul, respirația, amprenta, este carne din carnea noastră, deodată cu noi, același cu noi. Ca un copil, ca un părinte al nostru, ca o ființă-aproape și foarte, foarte dragă.
Nimeni nu vine din afară să ne spună cum.

un soi de autoironie cred că vrea să fie. Din păcate, n-am reușit să găsesc intrarea labirintului propus de autoare. Mai încerc.