Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
Eseul e foarte bun, pune multe probleme si ofera si interpretari, concluzii, asa cum ii sta bine unui eseu. Poate ca tocmai faptul ca pune mai multe probleme, si transcederea de la una la alta poate crea confuzie in gandirea unui cititor superficial, poate ca tocmai in aceasta eseul sufera.
Sa ma explic. Una e identitatea unui scriitor, exempul dat este al criticului Nicolae Balota, aterizat in cultura germana la varsta medie, si alta e problema cuiva care are de trecut bariera asimilarii limbii romane. Sunt doua probleme diferite, sigur ca este libertatea autorului de a alatura intr-un eseu.
Scriitorul roman parasutat de vremuri intr-o cultura straina intr-o vreme in care \"intoarcerea\" in tara era imposibila, are de ales intre cantonarea in scrisul in limba romana, cu dezavantajul ariei mult mai restranse a receptorului (diaspora) (cazul Balota, de nu ma insel, de unde si constatarile citate) si, cealalta alternativa, depasirea barierei, cu eforturi ademenite de o piata de desfacere mult mai mare, si scrisul in limba tarii de adoptie.
Cei mai multi \'plecati\' au mers pe prima cale, ignorati din motive bine de inteles de istoriografia comunista, uitati, necititi, activi la nivvelul comunitatilor romanesti din alte tari, si cam atat. Contra-exemplele sunt numarabile, efortul de recuperare a acestor nume de dupa 89 este laudabil, si, in cele mai multe cazuri, generos cu tintele.
Altii au comis (din motivele amintite mai sus) in limbile tarilor de adoptie, care le-au asigurat portablitatea (vizata, de altfel, si de scriitorul roman contemporan, dar prin forma traducerilor). Reusitele sunt tot atat de putin numeroase, si, daca geniile sunt exceptate de la reguli, ar trebui considerate exceptii si ignorate la momentulc concluziilor. Cioran, Eliade, Eugen Ionesco sunt revendicati de alte culturi, si discutia se poate purta asupra temei pastrarii identitatii limbii romane in cazul lor. Alti performeri transced piata culturala a tarii gazda (Virgil Gheorghiu, Petru Popescu), succesul fiind, dupa parerea mea conjunctural la primul (franceza sa este rudimentara chiar si pentru un cunoscator aproximativ cum ma consider), cu efort si instrumentatia necesara la celalalt (Petru Popescu), cu o adaptare demna de aprecieri la piata culturala americana.
Globalizarea (si anul 1989) modifica mult datele enuntate de mine mai sus, si de Nicolae Balota in eseu.
Nu mi se pare ca apartine aceeasi problematici (dar, cum am scris mai sus, s-ar putea sa ma insel, si accept agregarea propusa de autoare) felul in care un strain asimileaza limba romana (de ce? ca sa creeze in ea? exemplele imi lipsesc), si carentele instrumentatiei lingvistice pe care acest strain o are la dispozitie (dictionarele). Exemplele date in articol nu prezinta un pericol general. Un englez care invata romana (repet: de ce ar face/o?) nu va fi derutat de faulse friends ca Zaraza, cum ar fi derutat un polonez. Nu l-as impinge nici spre Dictionarul tanar si vioi, s-ar putea sa evolueze bine in cluburi, dar sa scrie articole sau texte literare proaste (iar: de ce?).
E bie ca astfel de tematici sunt supuse dezbaterii. Ceea ce face Romania, prin vectorul purtator ICR, pentru pastrarea identitatii romanilor din afara granitelor? Nimic.
Dar aceasta ar fi o alta tematica, si tocmai m-am plans de prea multe in cadrul acestui eseu.
Eseu, cum am spus foarte bun. Raman cu castigul clar al teoriei bakhtiniene.
Si cu cateva intrebari care ma preocupau si inainte, si ma vor preocupa si de acum inainte.
Ghiocel
Pe textul:
„Transfer identitar lingvistic sau acasă în interiorul limbii române" de emilia ivancu
RecomandatSă-nțepe-n versuri, și cu acul.
Dar instrumentul, vechi, străbun,
Era ascuns, adânc, sub fân.
Calimero
Pe textul:
„Unui așa-zis umorist" de Sorin Olariu
Băsescu, când fu întrebat
Despre dosare și-aprobare,
Privind la Udrea-a replicat:
Pardon! Ce spuneți? Ce dos are!
Calimero
(scuze daca am mai pus-o cu Udrea)
Pe textul:
„Băse și protejata sa, Elena Udrea" de Laurentiu Ghita
E drept că și eu am plătit telecabina degeaba. Componenta normală a forței gravitaționale era anihilată total, iar cea tangențială doar puțin, funcție de cosinusul de alfa (la incași egal cu tangenta, și simplificat dând 1), de clănțănitul dinților mei care se propaga mai repede decât se derula cablul de tracțiune. Al telecabinei, mă mai urmăriți? Clănțănit de frică, frig nu era că urca împreună cu mine și Pamela Anderson. Așa că eu clănțăneam, iar greutatea mea era anihilată, puteam să urc și fără telecabină. Cred că m-au pus să plătesc mai mult pentru priveliștea ce mi se arăta de aproape, în toată spendoarea, și pentru a compensa găfâiala măgarilor care priveau de jos în sus, spre cabina noastră, și, nevăzând nimic, poate doar eșarfa Pamelei, care se prinsese în ușă și flutura, se întrebau cât și ce mai este până sus.
Sus era Goian, așteptând un transfer. Fie cu telecabina, fie cu măgarii.
Calimero
Pe textul:
„Umorul, testosteronul și macho picho epigramiștii" de Atropa Belladona
- Văzând fătuci, ca la agapă -
Cu ele-a dus-o toată viața,
Cu ele-o duce și la groapă.
Calimero
Pe textul:
„Deces în familie" de Ion Diviza
Deși cu ea făcea, des, sport,
Când ea s-a dus, i-a zis: Bărbate,
Te las, că nu te mai suport.
Calimero
Pe textul:
„Deces în familie" de Ion Diviza
Banuiesc ca partea a II-a a acestui serial pleaca de la ideea data de mine la precedenta. Ai uitat umorul, poate mai mult ca in prima parte textul sufera. O mai buna cunoastere a domeniului abordat, cel al epigramelor (ii tot dai cu integrama, aia e altceva), a problemei epigramistilor de pe site (vezi strigatul de mahnire al lui Ion Cuzuioc intr-un comm la textul meu - nu despre textul meu!) ti-ar fi permis un joc mai izbutit.
Multumim totusi pentru locul recomandat. Pe Luna.
Calimero
Pe textul:
„ Interviu cu noul proprietar al site-ului www.agonia.ro" de Albert Cătănuș
A obosit de așteptare.
Și-a angajat un portărel,
Și vine seara. Doar cu el.
Caimero
Pe textul:
„Debi(l)torul" de Ion Diviza
Q.E.D.
Calimero
ramane cum am vorbit, adica scrii prost
Pe textul:
„Opera magna" de Jianu Liviu-Florian
intr-un cuvant, suferind rau pe la prozodie,
epigrama propusa de Jianu ca \'opera magna\' e prost construita, cu o poanta ingropata din start pana in final.
E regretabil ca autorul, cand i se spune asta aici cu umor, sare la gusulita (vezi replica data lui Jupp), sau, si mai rau, ia drept laude intepaturile fine ale Matragunei.
Oricum, e mai bine decat sa le trimita pe adresa de acasa replici ofuscate si murdare (cum a facut-o cu mine, in urma unei critici similare, la o epigrama tot de doi bani cum sunt cele pe care le comite in mod repetat) .
Ca tot vorbeam de Atelier, i-ar sedea bine acolo, pana invata sa scrie. Si sa se poarte.
Calimero
Pe textul:
„Opera magna" de Jianu Liviu-Florian
Tocmai la asta te indemnam, la umor bland, jemanfișist și deci de bună calitate. \'Care nu e în textul tău\', oricâte accesări vei mai stârni cu răspunsul.
Ghiocel
Pe textul:
„Interviu cu noul proprietar al site-ului www.agonia.ro" de Albert Cătănuș
Cârligele la site sunt slabe, chestia cu prezervativele este trasă de ... moț, lungită și umflată. Ella se disculpă, adică îi disculpă pe editori, înseamnă că ei se recunosc în text cu crispare, înseamnă că textul e direcținat, dar nu e chiar pamflet, ceea ce înseamnă că ai greșit dozajul.
N-ai pomenit de comentariile generatoare de accesări în care excelezi, și care sunt tolerate până când sari coarda, sau dai de sinapsele sensibile editorilor.
Grupările uw, uz, ua, etc, ți-ar fi permis alte înțepături valabile. Puteai să dai și în epigramiști, nu se supărau, tot nu-i pomenește nimeni. Puteai mult, ai realizat, după părerea mea, destul de puțin.
Pe un text ca ăsta trebuia să iei, dacă dozai bine, minimum 6 stele.
Ghiocel
Pe textul:
„Interviu cu noul proprietar al site-ului www.agonia.ro" de Albert Cătănuș
Prin codrul cel fara varsta, poezie.ro, autorul acesta passa a la Heliade, la misto, fara frica de editori, haiducind cititorii de doua clipe.
Ghiocel
Pe textul:
„Vama lui Herinean" de Ion Mihaila
An după an, am constatat:
În timp ce sânu-i se lungește,
Coada la ea s-a cam scurtat.
Calimero
Pe textul:
„Despre utilitatea prescurtărilor" de Sorin Olariu
Celelalte - beton, clasice. Felicitari pentru locul I. Și, la mai multe.
Om de onoare, l-am votat
Ca să aprobe pe nimic,
Adică, un nimic de plic,
Că-l știu expert la ... ștampilat.
Calimero
Pe textul:
„Onoare vs. onorariu" de Ion Diviza
Profesori, medici, jurnaliști...
(Sorin Olariu)
Lipsește cineva:
Mai trebuie un bucătar,
Expert, nu ieri adus de barză,
Antologia, cu mărar,
Să o gătească. Doar e varză.
Asta doar ca să fiu în temă. Cred ca va ieși un ghiveci bun. Călugăresc.
Calimero
Pe textul:
„Despre antologia de epigrame - Agonia.ro" de Sorin Olariu
Și \'dai la fani\', cum dai la pește,
Rezultă, în total, trei bule,
Chiar ca făina, dar nu crește.
Slăbuț, agramat (echipa dă fanilor ei, nu la fanii ei), ai pile la Sfintii Voievozi de ne blagoslovești numai cu leșinături din astea, pe post de epigrame?
Vorbea cineva de Atelier...
Calimero
Pe textul:
„Treimea fotbalului românesc la C.E. 2008" de Jianu Liviu-Florian
Am revenit doar pentru a confirma ce ai inteles f bine.
Pe Norica renunt sa incerc sa il mai conving. El vede un cerc de epigramisti, in sos propriu. dac nu e UER, macar sa fie separat. Gresit, gresit, gresit.
Calimero, bombanind
Pe textul:
„Atelier, sau depozit?" de Rodean Stefan-Cornel
n ghidoane, doar un lanț.
Și-am citit într-o gazetă,
Din pedale dă doar Frantz.
Calimero
Pe textul:
„UE – Unitate în diversitate" de Dan Norea
Când mă scol, vedere sumbră:
Portofelul era vid,
Rămăsei și fără umbră.
Calimero
Pe textul:
„La noi, ca-n codru" de Atropa Belladona

