Mediu
Să-ți explic, de mă asculți,
Ce-i cu astă propagandă:
Ca acasă-i, unde-s mulți
Și doar o telecomandă.
089.366
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 17
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 4
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “UE – Unitate în diversitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-norea/poezie/1788859/ue-unitate-in-diversitateComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
E democrație-n U.E.,
Toți s-au lămurit buștean.
Comanda-i bătută-n cuie
Sau i-o dau și lui Traian?
Toți s-au lămurit buștean.
Comanda-i bătută-n cuie
Sau i-o dau și lui Traian?
0
Mihai, catrenul tău îmi dă ocazia să vin cu câteva sfaturi legate de scrierea unei epigrame.
1. Nu folosi niciodată ultimul vers în titlu. Se presupune că în ultimul vers e o poantă, și nu e normal să o deconspiri.
2. Rima uniune-reuniune nu e indicată pentru că ambele fac parte din aceeași familie de cuvinte. Se admite uneori, dar numai dacă e ceva asumat, care subliniază poanta suplimentar, gen bun-nebun.
3. Rima cea mai agreată de epigramiștii consacrați (nu știu de ce, chiar mă enervează uneori) e rima încrucișată - abab. Cică celelalte sunt admise, dar valoarea epigramei e diminuată.
4. Poanta e subțire, nu stârnește râs, nici măcar zâmbet. Poate o ușoară clătinare de cap \"Așa e !\", dar nu e suficient pentru o epigramă. Bun, asta dacă nu cumva ai folosit cuvântul \"venit\" ca omonim, cu sensul de \"venit global, pe cap de locuitor...\". Dacă da, la tine e practic insesizabil. Sfatul meu (deși teoria nu îl recomandă) este ca un asemenea cuvânt cu dublu sens, greu de sesizat la prima citire, să îl scrii cu caractere italice.
Asta e ceea ce poate să salveze catrenul și să-l transforme în epigramă. E adevărat, omonimia respectivă a mai fost folosită, dar dacă schimbi contextul, se poate obține ceva interesant.
Și iată ce a ieșit.
Reuniune inutilă
Toți membrii UE stau la sfat,
Dar, culmea ineditului,
Cum au venit au și plecat,
În ordinea venitului.
1. Nu folosi niciodată ultimul vers în titlu. Se presupune că în ultimul vers e o poantă, și nu e normal să o deconspiri.
2. Rima uniune-reuniune nu e indicată pentru că ambele fac parte din aceeași familie de cuvinte. Se admite uneori, dar numai dacă e ceva asumat, care subliniază poanta suplimentar, gen bun-nebun.
3. Rima cea mai agreată de epigramiștii consacrați (nu știu de ce, chiar mă enervează uneori) e rima încrucișată - abab. Cică celelalte sunt admise, dar valoarea epigramei e diminuată.
4. Poanta e subțire, nu stârnește râs, nici măcar zâmbet. Poate o ușoară clătinare de cap \"Așa e !\", dar nu e suficient pentru o epigramă. Bun, asta dacă nu cumva ai folosit cuvântul \"venit\" ca omonim, cu sensul de \"venit global, pe cap de locuitor...\". Dacă da, la tine e practic insesizabil. Sfatul meu (deși teoria nu îl recomandă) este ca un asemenea cuvânt cu dublu sens, greu de sesizat la prima citire, să îl scrii cu caractere italice.
Asta e ceea ce poate să salveze catrenul și să-l transforme în epigramă. E adevărat, omonimia respectivă a mai fost folosită, dar dacă schimbi contextul, se poate obține ceva interesant.
Și iată ce a ieșit.
Reuniune inutilă
Toți membrii UE stau la sfat,
Dar, culmea ineditului,
Cum au venit au și plecat,
În ordinea venitului.
0
Uniunea e firească,
Însă cine-o fi de vină
Că în loc să ne unească
Mai degrabă ne dezbină?
0
Și-al familiei pitic,
Care-n UE e Irlanda,
Ca și Prâslea cel Voinic,
Confiscă telecomanda.
Care-n UE e Irlanda,
Ca și Prâslea cel Voinic,
Confiscă telecomanda.
0
E un fel de bicicletă:
n ghidoane, doar un lanț.
Și-am citit într-o gazetă,
Din pedale dă doar Frantz.
Calimero
n ghidoane, doar un lanț.
Și-am citit într-o gazetă,
Din pedale dă doar Frantz.
Calimero
0

Au fost la reuniune.
Atâta au convenit,
C-au plecat cum au venit.