Unui așa-zis umorist

A încercat, și el, săracul,
Să-nțepe-n versuri, și cu acul.
Dar instrumentul, vechi, străbun,
Era ascuns, adânc, sub fân.

Calimero

E câte unul, mai viclean,
Ce plin de haz și vervă e,
Ca-n filmele cu Stan și Bran,
Când râzi, dar nu prea știi de ce.

Ca ai umor, e-un pic fortat,
Dar trebuie sa stii
Ca si mai mare e pacat
C-ai inceput sa scrii.

Nu știu cum naiba ai făcut,
Că înșirând rând după rând,
Mă gâdili întru-n mod plăcut,
Și mă trezesc citind,...râzând.

Constati ca nu ai ce le face,
Ca ei, de altfel, asta vor:
Epigramistilor le place
Cand sunt de rasul tuturor!

Umorul cel involuntar
E din belșug, precum se știe,
E-n gena de parlamentar,
Căci se revarsă din prostie.

Să râzi când unul spune glume,
În general, cred că e bine;
Caz unic, cred c-aș fi în lume,
Să scriu și-apoi să râd...de mine.

Unuia cu mult umor

De unul cu mult umor,
Nici nu știu de care fel,
Râd, ca omul din popor,
Nu de opera-i… de el…

este un adevarat campion,
cu glume bune,de sezon
i-aș pune doar in completare
piper si sare

Se vede clar cum le ciopliți
Im miez de noapte cu-n topor
Dar epigramei dăruiți
Un braț de așchii de umor.