Laurențiu Orășanu

Eu, la urmă, insistent,
Cer măcar o explicație,
Doza asta de curent
Lasă fără inspirație?

Calimero

Excelentă epigrama, Sorin.

Și cam ce ar fi acel \"hait\", Cătălin Mocanu? Are sens, sau ne batem capul de pomană?
Cred că precizarea \" să aibă sens\" n-a fost inclusă în articolul dlui Bunduri tocmai pentru dumnealui se adresează creatorilor de sensuri, nu de non-sensuri.

Articolul e bun, binevenit, avem de învățat, așa cum au spus și colegii. Probabil că ar fi de vorbit și despre tragerile la temă, forțarea sensurilor unor cuvinte, expresii, etc.

Oricum Cătălin Mocanu încalcă regulile jocului, aruncând cu pietre peste o întreagă comunitate. A epigramiștilor. Cine știe ce viteaz mai vechi se ascunde după \"hait\"-ul ăsta!!! Când va da semn că poate produce altceva decât rebuturi ca acesta (prozodie perfectă la un non-sens, îl premiem?), mai vorbim.

Calimero

Nene, n-am inteles ce e acela (sau aceea) un /o hait. Sa fie haita?
Până la lămuriri, epigrama ta stă bine la atelir, că n-are sens.
Find familiar cu siteul, precum zici, ma adresez familiar, ca unei clone.

Din bolovanii de pe-aici,
Poți face-o casă de pitici.
Dară din cei rămași pe-afară,
Ridici castele într-o țară.

Precum îmi ceri, în versuri boante,
Nu-ș\' cum să zic, mi-aș pune poante
Acolo unde zici că-s dus,
Dar, știi, postum, sunt foarte... sus.

Calimero

Imbold

Domniță, versul tău, pe lume,
- De-acolo, unde dormitez -
M-aduce înapoi, anume,
Să fac ceva să-l corectez.

Calimero

Am mai scris un comentariu, mai amplu, în care reluam dezbaterea dvs. la câteva din epigramele analizate. Nu mai reiau aici, sper să apară și acel comentariu (am fost de-logat în timp ce scriam).

Bun venit pe acest site, domnule Mircea C. Dinescu!
Articol bun, necesar, o bună completare la articolul vecin al dlui Nicolae Bunduri. Completare prin exemple.

Sper să vă aplecați analitic și asupra celor care postează epigrame aici, unii cunoscuți dvs., epigramiști afirmați, alții, ca mine, doar cochetând cu genul (sau cu specia).

Epigramistul la vamă

L-au oprit astăzi la vamă
Grea - valiza, pe cântar,
I-o desfac, pe galantar
Avea doar o epigramă.

Calimero

P.S.: Puteți modifica textul, titlul, etc. mergând jos de tot unde scrie \"Poți edita - șterge\"

Bun venit pe aici! Căci văd că e primul text postat.

Binevenită analiza ultimului număr (sau, cel mai recent) din Epigrama. Mi-a fost ușor să urmăresc opiniile dvs. pentru că am avut revista în față.
Consider prezentarea dvs. ca pe o bună completare la articolul despre epigramă al lui Nicolae Bunduri, la alte contribuții semnate aici de Sorin Olariu, Dan Norea, Cornel Rodean. Avem nevoie de îndrumar, și învățatul prin exemple (de epigrame bune și rele) merge mai ușor.

La pag 9, la epigrama dlui Ovidiu Creangă, coleg de volum cu subsemnatul, pare că vă displace, în afară de lipsa de originalitate, rima plac-fac, și versul mai scurt, cel final. Înțeleg, din ce a scris dl Nicolae Bunduri, că procedeul ar fi (de) acceptat în versul conclusiv.
Dar altceva vroiam să spun la această epigramă: Contra-exemplul dvs, și îl citez:
\"Totuși mie mi-a plăcut cum a făcut-o Vasile Langa, epigramatic:
Unui tehnolog cu mulți copii
-Te-ntreb pe tine, om mai cult
Ce și-a-nsușit pedagogia,
Îți plac copiii-atât de mult?
-Copiii nu, tehnologia.\"

Hai să critic și eu în sus, că asta îmi place.
- Un tehnolog nu e neapărat un om cult (ba, am putea spune, din contră)
- Epigrama se bazează și pe titlu, cam mult. Fără tehnologul din titlu ar fi trebuit să-l introducă în catren, de aici repetarea tehnolog-tehnologie. Nici măcar nu trebuiau să fie copii lui, pot să-ți placă așa în general, sau numai ca să-i faci, cum spune, cinic, Ovidiu Creangă. De aceea cred că și el punctează bine, și, dacă numai aceste două epigrame ar fi abordat poanta aceasta, a lui Ovidiu Creangă e mai generală. Nota Bene: Nu sunt avocatul lui, am fost colegi doar de volum, nu ne-am văzut, nu ne-am duelat, nu ne-am lăudat reciproc; și nici pe autorul celeilalte epigrame nu-l cunosc.

Ajung la comentariul dvs. la pag. 24.
\"Vecinei de la etaj
Apărută de-astă toamnă,
Stă deasupra mea o doamnă.
De aici ispita vine:
Ce n-aș da să stea sub mine!
Nu trebuie să o înțelegem după sensul direct, care ar avea succes în ziare sau la prieteni. Poanta este subtilă: vecina folosește saboți și organizează și dese petreceri cu hore și sârbe, astfel că în scurt timp i-a provocat autorului un stres puternic, “ispita” este de fapt o dorință de răzbunare. Își imaginează că vecina ar locui dedesubt, iar el ar aduce măcar o formație de călușari.\"

Nu, aici nu există nici măcar o măsea (ca a mamutului ăla reconstituit) care să ne ducă cu gândul la interpretarea dvs: saboți care bocănesc pe deasupra, călușari, etc. Ce citim aia e, și e bine. E bună, dar cu altă critică decât a dvs.:
- fiind încadrată în grupajul \"Onomastică\", poate să ducă cu gândul la neplăcerile unei petreceri date de o vecină ce stă deasupra; doar așa, iar în cazul acesta apare sprijinirea pe titlul grupajului, ceea ce e o notă slabă;
- versurile 1 și 3 nu participă prea mult la eșafodajul epigramei (sunt aproape de umplutură); e păcat, pentru că da, dacă epigrama e originală-originală, ar fi de antologie dacă ar fi mai îngrijit construită.

Scrieți despre pag 37:
\"Un catren care a găsit loc la pagina 37:
Discuții în casa săracului
Fă nevastă, vezi copilul,
E murdar ca și asfaltul.
Ce făcem? Îl mai spălam,
Sau mai bine facem altul
În afară că ar fost bine să aleagă între făcem și facem, copilul nu poate rima cu spălăm, oricât ar fi de murdar. Autorul mai are 10 astfel de rime, publicate într-o antologie prefațată de Președintele UER și elogiată de multe personalități, astfel că își așteptă și ele rândul.\"

Aduag criticii dvs. și faptul că e un banc vechi de când lumea, iar noi pe aici mai precizăm, în astfel de situații, că nu suntem originali, că e un banc prelucrat, etc.
Înțeleg din ce scrieți că și la case mai mari se poartă favoritismul, dușmanul meu de viață pe acest site.

Mă bucur că analizați la sânge, am vrut doar să mai adaug câte ceva, fără pretenția de a spori calitatea articolului dvs. Pentru că nu are nevoie de așa ceva.

Calimero

Io zic că ai ortografiat gresit pe SareK-alimero, care o fi el sărac (pronunțat SareK la Sarica Niculițelului), da și cinstit e. Că sare, asta poate orice observator extraterestru să observe, dacă se benoclează cât de cât.

Sare-Kalimero, sau \"Kalimero de sare\" cum se zice ștințific la Ocnele Mari, a sărit odată chiar cu o parașută. N-au ajuns prea departe, că era în timpul antrenamentelor la sol, și comandantul a fost cu ochii pe ei până a văzut că nu se întâmplă chiar nimic cu el și cu parașuta.

Când era mic, că de-acolo îi vine porecla, era mic și bun. Da s-a schimbat, deși e tot mic. Da de sărit, sau sărat pe la Techirghiol, sare și acum, ca și atunci. Atunci, când era mic și bun, a sărit odată să ia un drob de sare de pe un dulap - cum ați zice voi pe la oraș, la Voluntari, un șifonier - că se temea să nu cadă pe un biet copilaș care privea \"Cronica etapei\" la televizor, ca tot copilașul, ca tot românul: fără să priceapă nimic.

Cum zîceam, Sare Kalimero, sare și tata lu copilașu: cum că nu, să lase drobul de sare acolo, că strică toată povestea. Că lui, adică lu tata lu copilașu care urmărea \"Cronica etapei\" la un Samsung, da era de la noi, din Liga lu Mitică, lu tata lu copilașu i se făcuse de dus prin lume, ca să vadă dacă se poate mai proști ca la televizorul lui Samsung. Adică, televizoru lu tata lu copilașu care stătea sub șifonierul cu drobul de sare. Așa că, deși ați văzut că aici Sare-Kalimero, săritura asta ( la Ocnele Mari - sărătură ) n-a fost de folos.

Așa că omu cu televizorul Samsung pleacă(nu găsesc apostrofu, da cred că se înțelege, că doar se pune unde lipsește ceva), îl lasă pe copilașu cu mama lui care plângea că o să cadă drobul de sare și o să strice Samsungul și copilașu, de n-o să se poată uita nici la unu, nici la altu, nici la \"Între noi, bărbații\". Și cum pleacă omu nost, Sare-Kalimero iese sau sare din poveste, că ăla a zis că poate mai dă de vreun drob de sare și îl încurcă.

Și ajunge omul nost la o ogradă unde nu era nimic. Adică nici nu era ogradă, doar o tinerică foc. Avea foc, dar curte, acareturi, nemica. Omu nost îi face curte, cu dichis, sonerie la poartă. Aia ce zici că sare să-l pupe? Nu sare - și omu nost regretă că nu-l luase pe Kalimero, măcar ăla sărea (la Ocna Sibiului - săra). Nu sare, nu cade, nu nemic, doar că răspundea la soneria care suna la poartă în prostie. Megieși care nu-i făcuseră curte, nu-i căraseră lemne, da acuma veneau la de-a gata pe cuptor.

S-a mai dus omul nost, să vadă dacă dă de prostie și mai mare. Și a dat. Într-un loc și-a zis că omu sfințește locu. Și doar el era omu nost. Da ăia - nu și nu - că la ei numa Popa sfințește locu. Stătea toți, ca proștii, și-l aștepta pe Popă, să facă ce nu făcea el. Bag seama d-aia nu mișcau defel, ca într-o epigramă de pe navă, că nici Popa nu făcea nimica.

A mai bântuit omu nost și pă la alții. Unul era cu bâzdâc, și i-a sărit muștaru, că credea că omu nost se da la țiitoarea lui, parcă omu nost nu d-asta lăsase drobul de sare pe dulap și Samsungul, batâr și nevasta, și plecase d-acasă. E drept că și țiitoarea l-a vorbit de rău pe omu nost, ca să plece naibii, că mai era din poveste.

Când s-a întors omul nost acas, era din nou Cronica etapei, da copilașu nu mai era la Samsung. Se dusese s-o cheme pe maică-sa de la vecinu, că \" a venit un om mamă, și vrea să ne ia drobul de sare\"

De Sare-Kalimero

sau, pe aici, Calimero

Seful e \"rau\" in primele trei versuri\" (te trezesti cu el ca e nervos din senin), ca apoi sa-l surprinzi pe cititor, bagat pe pista aceea, cu lovitura din versul patru, care rastarna situatia, si profitand de sensul dublu al lui \"trezit\" (m-am pomenit cu el/ trezit din somn) ironizeaza foarte bine plangerea subalternului.

Asa ca epigrama sta, pun aici explicatia doaraasa, ca n-am replica; tocmai am picat de pe drum.
Drumul era de fier, si la nivelul solului. Evident, nu am patit nimic. Zbang!

Calimero

Foarte bună epigrama, Laurentțiu. Bune și replicile lui Ioan Ruse (tip șarjă de cenaclu-întânire) și GPI.

Pe cei ce plâng după Tezaur
Îi rog să cugete un pic:
Ne-au luat vagoanele cu aur,
Dar ne dau frigul pe nimic.

Calimero

Dacă plânge prozodia
Când să intri-n Agonia,
Grănicerii țării gazdă,
Comentând, te dau pe brazdă.

Calimero

E prima ciorba - poem/balada/opera literara - care ajunge, pe post de ciorba de burta, in ... burta consumatorului. Gaselnita ii asigura originalitatea si unicitatea.
Are toate ingredientele pentru a gadila toate papilele gustative.
\"Poate scap totusi de gustul tau literar\". Parca se poate?

Calimero

Incadrare buna in temele date, epigrame foarte bune la Boala, Circul, Dracul, Ficatul (poate cea mai buna, cea mai subtila).

Capul si Doctorul - epigrame in care primele doua versuri nu intra necesarmente in constructie, ceea ce cred eu ca le scade valoarea.

Greseli de limba la doua dintre ele:

1. La Capul: \"De cap, în actuala eră, ... putem spune\" - corect: despre cap putem spune, ceea ce nu e totuna; de cap sunt hapurile, antinevralgicele;
2. La Replica \"Frumoasei asistente din spital
Asistenta la adulți,...\" - corect este asistenta de la adulti; mai bine ar fi fost exploatat contextul daca ar fi fost folosit \"mor dupa ea\" - frumoasele asistente nu trimit neaparat la morga (Epigrama initiala folosea \"bagatul in boala\")

Fiind vorba de Definitii, epigramele de acest fel se pot sprijini pe Titlu. Altfel nu. Asta legat de Banca - constructia e corect bazata pe Titlu.

Va invit sa criticati si epigramele mele pentru Epigrama 47 (pe care le voi posta si aici), ca si cele de la Brasov (deja postate), ca si orice incercare de-a mea in genul in care excelati dupa cum s-a spus.

Calimero

Un text foarte bun, dens in poante. Ceea ce îmi place este felul cum le legi, dai din una în alta, construcția asigurându-le originalitatea/unicitatea dat fiind contextul construit atent de tine. Exemple sunt o mulțime, dau numai câteva: \"genul aparte\"; tata era beat, de aceea nu putea să nască; atropina se pune oamenilor în cap ca să li se vadă fundul; colac peste pupază a ajuns parlamentar; chestia cu îmbolnăvitul de oreion din pupat; poți să înghiți de toate, sau să nu înghiți pe nimeni.

Eu zic că astfel de texte, care nu se scriu ușor (oricât ar părea altfel), retractez - se scriu ușor dacă autorul are talent ca al tău, sunt necesare aici, iar un autor ca tine are un public care te așteaptă și te citește cu plăcere.

Calimero

Când te gândești că site-ul are în proiect o Antologie cu epigramiștii de pe aici! Cât de reprezentativă va fi ea, dacă selecția va fi supervizată de aceleași nume care trimit texte premiate, ca ale lui Ioan Toderașcu, la Atelier? (Nota Bene: Nu e vorba de Sorin Olariu, el ar trebui să fie SINGURUL implicat în selecție, și spun asta pentru că am mers pe mâna lui la volumul celor cinci \"Un zâmbet de peste ocean\" ... și a ieșit bine.)

Toți cei cu pană, negreșit,
Dau de-un dispecer iscusit,
Ce are-n mână-un levier,
Și face semn spre-Atelier.

Ce pot să fac, fac: susțin textele bune, chiar și la Atelier (am avut un mic succes, parcă GPI), și cărâi la textele slabe, ale protejaților. Și, în primul rând, ajuns pe cracă, nu uitde unde am plecat (vezi Ion Jorz, și răaspunsul lui Ioan Toderașcu). Că bucata de cașcaval stă într-un echilibru mult mai instabil decât ați crede voi, ăsta e alt aperitiv.

De ce nu criticați epigramele proaste?
Vasile Munteanu, dacă ești editor, ai putea să dai nivelul necesar lui Ioan Toderașcu. Îl merită din plin. Altfel, că scrii aici, ca și cum nu ai habar de usturoi, e apă de ploaie, nu de gură.

Calimero

remușcarea
comentariu: e drept că și mușcarea doare

Calimero

Calcand pe urma unor fiare trimite mai degraba la statul in coada, la rand, si nu la ce spui tu.
Astfel ca, de data asta, carcotesc si consider definitia, si deci ghicitoarea, nereusita.

Da, leul e pe ducă

Bolnavul cronic, jigărit,
Nici în spital nu l-au primit.
L-am dus la doctori fel și fel;
Mi-au spus: N-am ce să fac cu el.

Calimero

Bine faci că nu te miști
Și nu părăsești cuptorul,
Stai pe loc, căci altfel riști
Să trezești întreg poporul.

Calimero

Crivățul tu l-ai uitat,
De aici e tot necazul,
Tot ei ni l-au destinat:
Stinge becul, stinge gazul.

Calimero