Ganduri despre revista Epigrama

Bun venit pe aici! Căci văd că e primul text postat.

Binevenită analiza ultimului număr (sau, cel mai recent) din Epigrama. Mi-a fost ușor să urmăresc opiniile dvs. pentru că am avut revista în față.
Consider prezentarea dvs. ca pe o bună completare la articolul despre epigramă al lui Nicolae Bunduri, la alte contribuții semnate aici de Sorin Olariu, Dan Norea, Cornel Rodean. Avem nevoie de îndrumar, și învățatul prin exemple (de epigrame bune și rele) merge mai ușor.

La pag 9, la epigrama dlui Ovidiu Creangă, coleg de volum cu subsemnatul, pare că vă displace, în afară de lipsa de originalitate, rima plac-fac, și versul mai scurt, cel final. Înțeleg, din ce a scris dl Nicolae Bunduri, că procedeul ar fi (de) acceptat în versul conclusiv.
Dar altceva vroiam să spun la această epigramă: Contra-exemplul dvs, și îl citez:
\"Totuși mie mi-a plăcut cum a făcut-o Vasile Langa, epigramatic:
Unui tehnolog cu mulți copii
-Te-ntreb pe tine, om mai cult
Ce și-a-nsușit pedagogia,
Îți plac copiii-atât de mult?
-Copiii nu, tehnologia.\"

Hai să critic și eu în sus, că asta îmi place.
- Un tehnolog nu e neapărat un om cult (ba, am putea spune, din contră)
- Epigrama se bazează și pe titlu, cam mult. Fără tehnologul din titlu ar fi trebuit să-l introducă în catren, de aici repetarea tehnolog-tehnologie. Nici măcar nu trebuiau să fie copii lui, pot să-ți placă așa în general, sau numai ca să-i faci, cum spune, cinic, Ovidiu Creangă. De aceea cred că și el punctează bine, și, dacă numai aceste două epigrame ar fi abordat poanta aceasta, a lui Ovidiu Creangă e mai generală. Nota Bene: Nu sunt avocatul lui, am fost colegi doar de volum, nu ne-am văzut, nu ne-am duelat, nu ne-am lăudat reciproc; și nici pe autorul celeilalte epigrame nu-l cunosc.

Ajung la comentariul dvs. la pag. 24.
\"Vecinei de la etaj
Apărută de-astă toamnă,
Stă deasupra mea o doamnă.
De aici ispita vine:
Ce n-aș da să stea sub mine!
Nu trebuie să o înțelegem după sensul direct, care ar avea succes în ziare sau la prieteni. Poanta este subtilă: vecina folosește saboți și organizează și dese petreceri cu hore și sârbe, astfel că în scurt timp i-a provocat autorului un stres puternic, “ispita” este de fapt o dorință de răzbunare. Își imaginează că vecina ar locui dedesubt, iar el ar aduce măcar o formație de călușari.\"

Nu, aici nu există nici măcar o măsea (ca a mamutului ăla reconstituit) care să ne ducă cu gândul la interpretarea dvs: saboți care bocănesc pe deasupra, călușari, etc. Ce citim aia e, și e bine. E bună, dar cu altă critică decât a dvs.:
- fiind încadrată în grupajul \"Onomastică\", poate să ducă cu gândul la neplăcerile unei petreceri date de o vecină ce stă deasupra; doar așa, iar în cazul acesta apare sprijinirea pe titlul grupajului, ceea ce e o notă slabă;
- versurile 1 și 3 nu participă prea mult la eșafodajul epigramei (sunt aproape de umplutură); e păcat, pentru că da, dacă epigrama e originală-originală, ar fi de antologie dacă ar fi mai îngrijit construită.

Scrieți despre pag 37:
\"Un catren care a găsit loc la pagina 37:
Discuții în casa săracului
Fă nevastă, vezi copilul,
E murdar ca și asfaltul.
Ce făcem? Îl mai spălam,
Sau mai bine facem altul
În afară că ar fost bine să aleagă între făcem și facem, copilul nu poate rima cu spălăm, oricât ar fi de murdar. Autorul mai are 10 astfel de rime, publicate într-o antologie prefațată de Președintele UER și elogiată de multe personalități, astfel că își așteptă și ele rândul.\"

Aduag criticii dvs. și faptul că e un banc vechi de când lumea, iar noi pe aici mai precizăm, în astfel de situații, că nu suntem originali, că e un banc prelucrat, etc.
Înțeleg din ce scrieți că și la case mai mari se poartă favoritismul, dușmanul meu de viață pe acest site.

Mă bucur că analizați la sânge, am vrut doar să mai adaug câte ceva, fără pretenția de a spori calitatea articolului dvs. Pentru că nu are nevoie de așa ceva.

Calimero

Am mai scris un comentariu, mai amplu, în care reluam dezbaterea dvs. la câteva din epigramele analizate. Nu mai reiau aici, sper să apară și acel comentariu (am fost de-logat în timp ce scriam).

Bun venit pe acest site, domnule Mircea C. Dinescu!
Articol bun, necesar, o bună completare la articolul vecin al dlui Nicolae Bunduri. Completare prin exemple.

Sper să vă aplecați analitic și asupra celor care postează epigrame aici, unii cunoscuți dvs., epigramiști afirmați, alții, ca mine, doar cochetând cu genul (sau cu specia).

Epigramistul la vamă

L-au oprit astăzi la vamă
Grea - valiza, pe cântar,
I-o desfac, pe galantar
Avea doar o epigramă.

Calimero

P.S.: Puteți modifica textul, titlul, etc. mergând jos de tot unde scrie \"Poți edita - șterge\"

Domnule Dinescu,
Mă bucur nespus de mult că vă regăsesc și aici, după ce în aceste zile am avut cu dumneavoastră un schimb de opinii, foarte onorant și util pentru mine.
Despre textul de mai sus v-am spus părerea mea (am avut privilegiul să-l primesc personal de la dumneavoastră), dar repet și pentru ceilalți colegi câteva opinii:
Analiza făcută de dumneavoastră este foarte pertinentă, obiectivă și utilă tuturor celor care sunt interesați de epigramă și de mișcarea epigramatică. În plus față de rigoarea sistematizării și argumentării, remarc ironia foarte fină cu care vă referiți la anumite personaje și situații.
Domnule Dinescu, vă invit cu tot respectul ca, în limita timpului pe care îl aveți și dacă vă permite sănătatea, să parcurgeți și câteva din textele și comentariile mele.
Sper să fiți cât mai activ pe site, ar fi un mare câștig pentru \"Agonia\"!
Cu multă admirație,
Cornel Rodean

Domnule Dinescu,

Bun venit pe site. Am citit cu mare interes materialul prezentat. Sper să continuați, aici sunt mulți iubitori ai genului.

Cu apreciere,
Carmen Anghelina

Domnule Mircea C. Dinescu, sunt bucuros să vă salut și pe această cale și să vă mulțumesc pentru analizele pertinente referitoare la epigramele inserate în revista \"Epigrama\", în speță cele premiate în cadrul festivalului organizat la Chișinău. Nu știm cum anume au intervenit modificările în epigrama apreciată cu premiul I (concursul pentru epigramiștii basarabeni), dar ținem cu tot dinadinsul să vă prezentăm epigrama în cauză, așa cum a fost publicată în revista \"literatura și Arta\" și cum a fost expediată la revista \"Epigrama\":

Drumurile partidelor
în campania electorală

Se critică, își dau chiar coate,
Nu mai încap pe continent,
Până când drumurile toate
Se întâlnesc în Parlament!...
Teodor Popovici, Chișinău

Varianta apărută în revista \"EPIGRAMA\" este pe bună dreptate criticată de Dvs. Nu trebuie să fii mare specialist, ca să observi că prozodia este imperfectă:

Se critică, își dau coate,
Nu mai încap pe continent,
Până când drumurile toate
Se întâlnesc în Parlament.

Regretabil, dar se mai întâmplă...

P.S. Chiar să fi încurcat cuiva acest CHIAR?... :))

Unor epigrame li s-au găsit calități pe care nu le bănuiam, totuși nimeni nu a încercat să-mi risipească nedumerirea privind epigrama “Americii după alegerile din 4 noiembrie 2008”, de pe coperta I.
Orice epigramă poate fi puricată mult și bine sau prost, m-am ferit să o lungesc.
Nu îl cunosc pe Ovidiu Creangă și nu m-am duelat cu Domnia sa. ( De altfel nu mai practic de mult acest sport. E bun pentru antrenament, ca distracție între amici, sau dacă vrei să profiți de renumele unei personalități. În antologia UER “EN GARDE!”, 2001, cineva s-a duelat cu scheletele a doi răposați.) În ce privește epigrama
Mie-mi plac copiii
De când mă știu, copii-mi plac,
Să-i mângâi, să mă joc cu ei,
Să-i dai în scrânciob, călușei,
Dar cel mai mult... să-i fac.
ar mai fi de spus ceva. Autorul dovedește o capacitate de procreere ieșită din comun. Ne sigură că face copii “de când mă știu”.
Și ar mai fi ceva, nu este singurul cu această poantă, concurează un mai vechi epigramist, cu o mai veche epigramă:
Pasiune literară
Am scris un tom cu poezii
Despre copile și copii,
Nu numai pentru că îmi plac,
Ci și că-mi place cum se fac.
PETRU BÃNEȘTI
Probabil e adevărat că “nimic nu e nou sub soare”.
Epigrama lui Vasile Langa ar rămâne antologică și fără cuvântul tehnolog din titlu. Cred că i-ar fi stat mai bine cu un titlu Unuia cu mulți copii. Iar înțelesul poantei rămâne clar, în DEX “tehnologia = ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor, etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs”.
Când citim epigrama “Vecinei de la etaj”, după ce aflăm că stă deasupra ne așteptăm ca finalul să fie ceva cu dedesubt, deci nu ne poate surprinde. Este un procedeu îndelung și intens folosit: femeia ușoară – grea, prost – deștept, mare – mică, sus – jos, etc. Fata ușoară care devine grea a fost versificată întâi de C.A. Rosetti, în volumul său “Epigrame” din 1894:
Studentelor
Studentele din Facultate
La început sunt ușurele.
Studenții le mai dă pe brazdă
Și’ncet încet, le lasă “grele”.
Ideea fost reluată apoi de nenumărați. Aproape fiecare proaspăt epigramist se simte dator de a continua tradiția. Multe asemănătoare chiar au fost considerate demne de a apare în culegeri sau pretinse antologii.
Am încercat o glumă cu saboții și hora, regret că nu v-a fost pe plac.
Cei care au citit epigramă, au observat că a fost o epidemie de SUB-uri: SUB MARIN, SUB LOCOTENENT, SUB OFIȚER, SUB DIRECTOR, SUB COMISAR. Nici SUB MINE nu poate surprinde, e pe același calapod. În acest context, oricum ar fi scrisă epigrama, tot nu ar putea deveni antologică.