Laurențiu Orășanu

Același Sfichi, la nivel 50 sau 0!
Laude de sine, susținute de referințe numai de el știute. Și eu am un unchi milițian!

Când e vorba de sine, întruna se scrie într-una, un vers poate să nu rimeze, că așa se scria pe timpuri (le-a apucat?), asonanțele sale nu sunt bârna, ci paiul.
Poate să analizeze epigramele cui vrea, eu de la un astfel de analist nu am de învățat nimic. Să i le analizeze cui îl plânge. Mă tem că vom avea din partea lui același comportament: referirea la persoană (vezi mai sus, toți cei citați sunt etichetați - nu textele lor), spuza pe turta proprie și invenții, presupuneri, interpretări aberante ale unor chestii normale. Așa a făcut, așa va face.
N-a strâns nicio apreciere privind producțiile sale. A, plânsul pe umăr al lui GPI (printre puținii autori de pe site pe care Sfichi nu l-a atacat). Cam puțin? Pe ce chestie a luat nivelul? Nu mai contează calitatea textelor?

E singurul care face politică activă pe site. Mă lasă rece argumentația lui despre rolul epigramei în politică. Pe acest site nu se face politică. Punct!

En passant, observ, pe lângă ceva obișnuit (cei care se preocupă de soarta site-ului sunt admonestați, cei care se plâng la împărăție iau nivel prin milogeală), pentru prima oară, un comentariu trecut inițial la off-topic este reluat de autor (Sfichi) aproape integral în pagina principală.

Vă las cu Sfichi și cu toți grafomanii promovați.

A, am uitat: Sfichi la -20.

Și, da, am uitat: Radu, greșești. Dacă vrei argument, citește ce a scris mai sus Sfichi.

Calimero

Sigur că trebuie aplicat regulamentul, dar are cine s-o facă? (GPI),
Poate că tocmai cel care a exilat acest text în pagina de autor și, concomitent, lasă grafomania să se lăfăie pe pagina principală.

Nu e prima dată când cei care țin la calitatea textelor promovate pe acest site sunt trmiși la plimbare.

Pentru poziția corectă față de site, înstelez acest text.

Home,
GPI, Credeam că nu-ți pasă, dar văd că tu chiar greșești grav cu discernământul. Cam câți ani ar trebui pentru a vedea potențialul acela?

Eu spuneam, la Mesajul deschis al lui Laurențiu Ghiță, că acest text trebuie trecut la Atelier. Ceea ce susțin și aici: textul nu leagă, nu condiționează concluzia (nu poate fi numită poantă, că nu e) din final. Explicația dată mai sus s-o înțeleagă autorul.
Din păcate, lucru pe care îl anticipam, autorul se întoarce spre persoana mea, chestie care nu îi repară cu nimic textul. (Dacă n-aș fi scris epigramă niciodată (să zicem), textul lui era bun?) Și, de prisos să mai spun, nu mă intimidează.
Trecerea la Atelier ar descongestiona semnificativ pagina principală. Popularea ei cu texte mediocre - de către acest autor - e deja ceva obișnuit.

Calimero

Dacă până și Dan Norea intervine, înseamnă că e groasă.
Soluția: aplicarea regulamentului (de la teza asta m-a împroșcat Sfichi în fel și chip).
Adică:
- atenționat dl Barbu (răul cel mai mic) că dacă mai umple pagina cu inepții va vedea nivelul mării (ca ne-epigramist, poate comite din când în când, dar nu să umple pagina principală cum a făcut-o azi)
- epigrama dlui Prundoiu la Atelier (legătura cu paharul e subțire). Cu asta degajăm pagina principală astăzi.

- atenționarea și urmărirea strictă a textelor și comentariilor introduse de Miloș Petru și Prundoiu Dan, mari umplători de spațiu de dragul de a-l umple ; trecerea promptă a textelor cu greșeli de limbă la Atelier, indiferent de nivelul postatorului;
- sancționarea lui Sfichi (nu, nu e domn) cu trecerea la nivelul - 20 (pentru jigniri repetate, vezi lista Dan Norea și Laurone)

Calimero

Dante,
Chiar trebuia să încarci pagina principală cu o (altă) prostioară? Dacă e drept că unui mort (de unde până unde - în construcția ta) i se iartă orice, de ce oare trebuie să fie ȘI nepotul șefului? Matale nu te controlezi (vezi bine că în rolul ăsta nu se mai produce nimeni)?
Ce ziceai acum vreo două-trei luni? La ce îți servește supra-producția asta fără noimă?
Calimero

Sunt convins că, dată fiind tema, cel puțin jumătate din cei 40 concurenți au băgat leul la înaintare. Așa că diferența a făcut-o felul în care l-au folosit (construcția), morala extrasă, tratarea stilistică și juriul.
Mă gândeam să pun la un loc niște gânduri legate de aspectele acestea - într-un text - subiect de dezbatere. Dar mă tem că s-ar dezabate pe el cum s-a dezbătut pe alte articole - dezbatere postate de colegi. Adică – puțin sau deloc.
Schițez aici câteva idei legate de fabule în general, bazate pe ce s-a publicat în ultima vreme pe site:
- construcția

Individualitatea autorilor exclude suprapunerile. Fiecare pune altfel cărămizile eșafodajului. Numai că, la cele mai multe fabule recente, construcția e liniară, ducând spre o singură concluzie (morala). Poate că e bine așa, dar când și morala e una cunoscută (proverb, zicală, vorbă care circulă prin popor), atunci ansamblul se prezintă tern, lipsind și plăcerea parcursului, și surpriza finală.

- morala
Mulți creatori (actuali) de fabule trăgându-se din epigramiști (pe site, aici, dar și în general), aplică metoda de construcție bottom-up: își fixează morala (ca și poanta din epigramă) și construiesc susul. Nu zic că e rău, dacă susul e construit ca lumea. E mai puțin bine (din punctul meu de vedere) când morala e una bine bătută și nici construcția nu o salvează. De exemplu, dacă întreaga construcție duce la un fel de pamflet, vituperând societatea cu ale sale rele. De parcă cititorul n-ar ști asta, trebuie să i-o spunem noi, autorii de fabule. De parcă gata, după fabula asta toți cititorii se căiesc și se îndreaptă. Morala, până și în școli, până și în mass-media, nemaivorbind de epigrame, e servită altfel în zilele noastre. Mai subtil. Majoritatea epigramiștilor știu asta și moralizează chiar și spunând lucrurile pe dos (aprobând, aparent, aspecte lipsite de moarlă). Asta în epigramă. Ei bine, mai rar văd asta la fabuliști. Și mai rău e când morala n-o salvează nici tratarea stilistică.

- tratarea stilistică
Poate fi un paleativ al unei construcții șubrede sau liniare, al unei morale servite cu polonicul. Prin limbaj, găselnițe umoristice, jocuri de cuvinte cu dublu înțeles, etc., prin finaluri percutante la fiecare catren (dacă e cazul), stilul poate conduce la o fabulă onorabilă. Nu neapărat o capodoperă, dar ceva ce e plăcut la citit. Fabulele recent citite aici, cu puține excepții, folosesc un limbaj lipsit de sclipiri, un expozeu școlăresc, servesc mesajul încrâncenat cu mijloacele specifice pamfletului și, de aceea, au din start un iz prăfuit.

- juriul
Juriul este ținta în prim-plan. Ținta din spatele lui este publicul cititor. E greu să identificăm aceste două ținte. Rar se suprapun. Ca autori, emitem, în general, țintind în ambele, sau ne concentrăm doar spre una din ele. E de presupus că juriul este un receptor (țintă) mai exigent (în jurii sunt, uneori, chiar autori de fabule). Experiența lor e crucială (și a juriului, și a publicului cititor). Publicul poate a rămas la La Fontaine, sau la Donici - va prefera o tratare clasică. liniară, fără prea multe floricele, cu o morală cunoscută lui. Va aplauda critica directă a societății.
Juriul poate că a mers mai departe. A mai citit sau a mai publicat prin Urzica, a mai jurizat și la alte concursuri. S-ar putea să aprecieze tot o tratare clasică, școlărească - sau s-ar putea să vrea mai mult.
Mai e ceva cu juriul: mi-l închipui bombardat cu 40 de texte (aici s-a cerut doar o fabulă, la alte concursuri se cer 3 sau 5 fabule de concurent). Obosește și el urmărind ce fac atâția lei! E subiectiv. A scris sau n-a scris fabule. Chiar și așa, nota fiecărui jurat e, ca la orice concurs, ca la orice gen, subiectivă. Medierea notelor, mai ales când sunt doar trei jurați (cazul general) nu poate îndrepta mereu o greșeală de notare a unuia din ei (e ardelean, nu l-a supărat dativul ardelenesc cu la). Rezultatul e pe podium.

In fabula de față (exemplificarea o fac pe textul meu, pentru a evita, delicat, referirea la textele altora:
- mă feresc de morale cunoscute (o face bine și Florian Abel La Targu Jiu)
- ardoarea cu care unii vor puterea e tratată blând, nu-i pedepsesc nici măcar cu vorba, căci vor fi pedepsiți singuri (surprinzător - zic eu - căci costul doftoricirii e imens, chestie socială la care ajung oarecum surprinzător - nici vorbă de pamflet, și totuși mesajul moral ajunge, mai subtil, la țintă)
- constructiv, semăn tocarea leului de către hienă, faptul că leul n-avea urmaș, pentru a trage o morală surpriză (nu vă tocați, prieteni, și cel din urmă leu) (sofistic, dar și adevărat)
- stilistic se putea mai bine. Sunt catrene care ar fi putut avea finaluri mai puternice, sunt câteva versuri și rime banale. Pe partea bună, mi-aș trage tonul degajat (zic iar: e departe vituperarea și stilul pamfletar) pe care încerc să-l adopt în orice text umoristic (poezie, proză).

Sunt doar niște păreri despre felul în care văd eu fabula scrisă în zilele noastre.

Calimero

Sfichi,
Mistifică la infinit, dă click pe ce vrei (mai ales pe textele tale), dar nu ne crede proști. Am scris că am RÃSPUNS, tu o ții dungă că am SCRIS:
"Nu am scris niciodată, nici când eram redactor, nici în altă situație un mail catre 80 adresanți. Am răspuns unui mail primit, spunându-mi punctul de vedere." (L.O.)

Poți să adaugi la pâra ta (la dl Corbu) că nu sunt singurul care consideră că dl Albu presează insistent juriile și refuză mențiunile care nu sunt premii.

Atunci despre ce vorbim? Doar ca să-l punem, deocamdată, pe Miloș în postură de rabin? Păi el a scăpat de listarea mea la poluanți tocmai prin absenteism. Ceea ce nu se poate spune despre mine, care, în lipsă, am fost făcut responsabil de retragerea lui de pe site LA MAI MULT DE UN AN de când nu mai aveam nici în clin nici în mânecă Agonic vorbind (!!!!). Gramatica română, singura responsabilă în cayul Miloș, împreună cu niște încurajări absolut conjucturale, dătătoare de nivel, erau singurii vinovați. Am fost numit eu în locul lor (sic!)

Așa că, back la auto-clickuri, Sfichi. Raționamentul cu cenzurarea lui Eminescu te-a pierdut definitiv în ochii mei; pâra la dl Corbu e, decamdată, bomboana de pe tort.

Aici nu ai cui să mă pârăști. Am mai fost pedepsit tocmai pentru că susțineam respecatrea regulamentului. Vei zburda liber, nu am nici urmă de îndoială.

Nu uita de clickuri, textele tale te așteaptă. Zilnic!

Acum chiar vă zic adio! Mă voi mulțumi să privesc.

Ica Ungureanu a fost singura care n-a fost recomandată dintre cei care au postat textele pentru Trifu. Îi răspund pentru că vrea ea. Să nu se înțeleagă altceva decât am scris, deja, de două ori. Exemplul se referea la modul de recomandare (acesta e SCOPUL restrâns al acestui text), și nu avea nimic cu recomandații. Ce vină ar avea ei?

Comentariile mele nu s-au referit numai la ultima perioadă (toată lumea a remarcat asta, numai Valy Cojocaru - Mișu - Gigi Burlacu - nu). El încă mai crede că vrea să-i fur calul. (Aici suntem, în sfârșit, de aceeași părere. Susțin ferm ceea ce spune: NU E EPIGRAMIST. Atunci de ce nu acceptă Atelierul? Are vreo epigramă demnă de pagina întâi? Nu. De aceea apare între factorii polunați menționați de mine).

Ca să vă alegeți totuși cu ceva din comentariul meu, vă propun ghicitoarea:

De ce își crește cineva singur contorul?

(Chestiunea asta îmi depășește capacitatea de înțelegere. Las problema celor doi urmașilor-urmașilor mei, spre rezolvare în veacul veacurilor.)

Dacă nu s-a înțeles că există factorul perturbator și că el funcționează doar în condițiile factorului aprobator, atunci înseamnă că (iar) mi-am consumat timpul. Mie și dvs.

Cu voia dvs., vă las cu clickurile și ticurile nealterate.

neadevăruri în însăilările lui Sfichi:
"Este și singurul dintre redactori care a trimis mail-uri furioase simultan către cei optzeci de adresanți amintiți."

Nu am scris niciodată, nici când eram redactor, nici în altă situație un mail catre 80 adresanți. Am răspuns unui mail primit, spunându-mi punctul de vedere.

"Am și avut un schimb de mail-uri. Eu i-am scris amabil, în stil epigramistic. Se cam lămurise între timp că nu sunt Mișu, dar o ținea tot pe a lui, că fac parte din aceeași categorie cu Mișu și era agitat. Poate voi posta cândva pe Agonia acest schimb de mail-uri.(ES)"

Sfichi, ca și alții din categoria sa, îmi scrie în privat și lasă aici impresia că am fi corespondat. Știe bine că l-am rugat să nu-mi mai scrie. Unde ajunge în acuzele lui ?(ce a scris aici la adresa mea e nimic) Că l-aș cenzura pe Eminescu (adică, toți grafomanii criticați de mine sunt la nivelul lui Eminescu)? Bref: niciun epigramist, niciun text bun nu a fost cenzurat de mine, după cum niciun text slab n-a fost catalogat drept bun de mine. Asta ar fi o măsură reală a faptului că mă pricep sau nu. Restul - frustrările lui Sfichi pentru punerile lui la punct (de către mine), puneri la punct care amendau atitudinea lui pe site (necolegială, poluantă).

"- Laurențiu Orășanu susține că reglamentul e… siluit. (O fi vreo altă obsesie de-a sa.)
Invocarea fără discernământ a regulamentului e dovada unui spirit mediocru care nu simte ce-i aia o epigramă și neputându-se impune prin criteriile sale literare, ar aplica niște norme arbitrar, așa cum îl taie capul. Am arătat că epigrama are nevoie de libertate și că este descurajată în comunitățile totalitare" (ES)

Am arătat mai sus că am aplicat regulamentul și că nu s-au plâns de asta decât veleitarii, grafomanii. Am pus citatul tocmai pentru a se vedea mai bine ce susține Sfichi (vezi mai jos ce fel de libertate vrea el - aceea de a face politică pe site - unul din factorii poluanți, de care se face singur responsabil în ultima vreme). Retoric, întreb: Cum pot respecta regulamentul sute și mii de membri ai site-lui și dl Sfichi nu? El îl bălăcărește, subiectiv, neargumentat, tocmai pe unul care cere respectarea lui. Calitatea de care își amintește să vorbească printre justificări personale a atitudinii sale polunate, calitatea aceea a textelor se cerne tocmai pentru că există sita și prevederile regulamentului.

Citatul menționat mai sus: „Dar epigrama cere libertate de gândire. Epigrama a fost descurajată în societățile totalitare.
Să nu uităm că la Junimea se purtau lungi discuții literare, filozofice, istorice, politice, iar rezultatul acestor discuții în cultura română se vede: sunt operele maiestoase ale clasicilor. Deviza Junimii era „Intră cine vrea, rămâne cine poate.” (ES)

Adică, lăsați-mă pe mine Sfichi să amendez orice e contra lui Băsescu. Ceea ce a și făcut, provocând la infinit pe Dan Norea, intrând și peste alții, Sfichi. Într-un sfârșit, a fost pus, regulamentar, la off. Există forumuri de discuții politice. Aici nu se face politică. Așa spune regulamentul. De aceea nu e bun regulamentul pentru Sfichi. Recent, un site literar a derapat rău de tot în politică. Cine vrea poate găsi acolo debușeu pentru extra-literarul din personalitate.

NU fac greșeala să pun aici considerații despre Sfichi. El singur s-a prezentat în relația cu foarte mulți epigramiști de pe site. Aș fi preferat să spună ei cum au fost îndrumați de Sfichi. Eu am văzut la Sfichi doar comentarii în care vrea să-și arate nu știu ce superioritate, am văzut INTRÃRI la majoritatea epigramiștilor. El, Sfichi, ne dă sfaturi de comportament? Păi el, la orice părere care nu e ca a sa, începe să dea pe-afară, trimite la înaintași, la profesori, la Eminescu, vine cu citate și, plin de diplomație, nu se lasă niciodată. El îmi dă mie sfaturi? Prin faptul că mă leagă de o stare de fapt actuală (despre asta discutăm acum,, aici), când eu nu am apărut aici cam de când a re-apărut Sfichi (nu e o legaătură cauzală din partea mea, poate viceversa), Sfichi mă face să cred că orice argument logic pălește în fața capacității sale de mistificare.

Concluzie: Scrie mai mult, Sfichi, și laudă-te mai puțin.
Fii obiectiv, și vei fi crezut. Dacă unul ți-a spus că scrii puțin și prost, nu înseamnă că acela nu e bun de redactor, nu știe epigramă, că te privează de libertate, etc.
Mai ales că nu am de gând să fiu redactor, n-am fost implicat în niciun fel în fanarea fenomenului epigramatic pe site și, NOTA BENE, îi respect pe toți cei care scriu bine și, având grijă să nu-i jignesc pe cei care poluează acest site, am grijă să îi critic ferm, fără echivoc, în limitele regulamentului site-ului.
Aceasta a fost și va fi singura mea relație cu tine: scrii prost, îți voi spune că scrii prost.
Aștept să vină și momentul în care voi vedea că și scrii bine, nu numai să ataci pe unul și pe altul.

Ești singurul din cei care au răspuns care nu-și vede musca de pe căciulă. De aceea ți-am răspuns, conform promisiunii din comentariul anterior.

UIte de unde:
"Nu stau bine cu vederea, nu că nu văd femeile, ci, că, le văd pe toate frumoase din cauza lipsei acuității vizuale." (din Ruse)
Poți să alegi părerea mea, pe a lui Ancuța, pe a lui Rodean, sau chiar să uiți ce ai scris chiar tu mai sus,

Frumusețea e în ochii privitorului și când se uită în oglindă

Epigrama stă în patru picioare doar în cazul în care orbul le vede PE TOATE femeile frumoase. În imaginație nu le poate vedea pe unele frumoase și pe altele nu. Numai astfel poanta, servită la urmă, stă pe 4. De altfel, autorul recunoaște ce a vrut să spună (dar n-a reușit).
Interesante sunt și aprecierile, care merg de la aproape steluță, până la sugerarea paleativelor.
Deci, ori pui PE TOATE, ori lași așa, it's up to you.

Calimero

Eu iau recomandarea acestui text (de către Radu Herinean) ca o invitație la dezbaterea "Ce-i de făcut cu Epigrama pe Agonia"?

Răspunsul depinde de SCOP (ce se urmărește).

A.Dacă se urmărește doar audiența, numărul de postări, de comentarii, atunci stăm bine, mandatul Vali Slavu a fost (este) o reușită. Ar rămâne generalizarea la toate genurile a filtrului "Trece tot, sau trece aproape orice" și nu ne mai concurează nimeni la criteriul Trafic.

B. Dacă e vizată calitatea(și faptul e recunoscut și de alții, de pe alte site-uri similare, că aici nu trece orice) atunci nu avem altceva de făcut decât să aplicăm, și la epigramă, filtrul calității care funcționează (zic eu / bine) la poezie, la proză, la scenariu, etc). Dar, dacă e B, atunci suntem în suferință la Epigramă, stând totuși bine la celelalte genuri. Ce a fost înainte de Vali Slavu (încadrări subiective / mă exclud, documentat, din acest "înainte") și ce a făcut Vali Slavu (încadrări conform scopului B) au generat situația de care se plânge aici Nae Bunduri. De ce?

Explicația mi se pare simplă: nu s-a aplicat, și la Epigramă, Regulamentul.

1. Texte slabe promovate pe pagina întâi. Comentarii demne de off-topic - tot a la une.

2. Discuții politice (Sfichi, Norea, etc), amoroase (GPI, Goea Daniela, etc.) mai e vreun gen literar care condimentează textul cu astfel de comentarii?

3. Promovarea unor autori pe criterii independente de calitatea cerută la acel nivel. Cei care au primit nemeritat nivelul de postare (sau de comentator) zburdă liniștiți. Nu-i verifică nimeni (Luchi Tenenhaus, Mihai Cucearavii, Ion Cuzuioc, etc.), nu-i trece nimeni la Atelier când textul e slab (marea majoritate a textelor postate). Excepțiile întăresc regula. Regulamentul e siluit. Soluția: aducerea autorilor la nivelul corespunzător textelor postate. Aducerea steluțarilor lipsiți de discernământ la nivelul de membru obișnuit.

4. Recomandarea cu ghiotura. De asta se plânge, aici, Nae. Just. Participă 10 la un concurs, hop cu 10 la Recomandate. Nu că ar fi rău, dar nu e bine. Care din cei 10 ar trebui evidențiat? Cel mai bun, firește, sau doi-trei cei mai buni - după caz. Altfel, e inflație. Evidențiem 10 din 14. Așa facem la poezie? Așa facem la proză?
Vali a perpetuat, așa cum se spune, un sistem (cu găuri, vezi excepția Ica, singura ne-recomandată la un concurs) pe care l-am considerat și îl consider greșit. Pare că nu e bine.Mai ales că ajungem ca, din 20 de texte recomandate, 10 să fie la Epigramă.

5. Cei care se plâng aici sunt epigramiști onorabili, care își văd de treaba lor (concursuri, diplomație, reciprocitate, etc.). Par a nu avea nici în clin nici în mânecă cu situația pe care o reclamă. Dar, de câte ori au criticat un text slab? De câte ori au apreciat (chiar cu steluță, Nae!) texte cel mult pasabile? S-au ridicat la nivelul interesului general, sau au tras turta numai sub spuza lor? A spus vreunul să înceteze gacicăreala? A pus vreunul să înceteze politichia? A protestat vreunul la promovarea grafomanilor? Rar, echivalent cu DELOC. Vali n-a fost sprijinită, cum nu e sprijinit niciun editor.

6. Cei care detestă situația actuală sunt epigramiști onorabili. Ei spun asta. Dar ce fac cei care, în fapt, au generat situația reclamată(Gigi Burlacu, Sfichi, Miclăuș, parțial Prundoiu / unii au generat-o chiar fără vina lor) ? Uite că tac. Așteaptă să treacă furtuna, așteaptă să vadă dacă e vreun pericol de a fi trecuți la Atelier, sau la off-topic. Dacă văd că pot continua nestingheriți cu postarea inepțiilor, dacă văd că pot fi promovați tocmai pentru că atacă pe cine trebuie, vor reveni cu aceleași plăci uzate. Dacă văd că pot răspunde la critica la text prin atacuri la persoană - o vor face. O vor face știind că la off-topic va fi trecută critica, nu atacul lor la persoană. Dacă Vali s-a temut de ei (NOTA BENE: n-a admonestat pe niciunul!) atunci nu trebuia să se bage în horă.

7. Ca și în cazul celorlalte genuri literare, Epigrama trebuie tratată conform Regulamentului site-ului. Promovăm sub-genul Epigrama sau îl lăsăm să se sabordeze? Ne deranjează un redactor specializat sau, dimpotrivă, suntem gata să-i acordăm tot sprijinul? Întrebarea se adresează atât colegilor epigramiști, cât și redactorului și editorului site-ului (consultați, vă rog, nomenclatorul de funcții).

La 7 întreb retoric. Nu aștept vreun răspuns.
În afară de a fi catalogat ca un dur, nu mă aștept ca vreuna din afirmațiile mele să fie dovedită nefondată. Faptele stau în spatele lor. Și o bună cunoaștere a fenomenului de pe site.
S-a pus și o întrebare, cum că de ce nu mai publică unii pe site.
În ceea ce mă privește, nu voi mai publica aici până când autorul nu va fi în siguranță, până când nu voi fi sigur că la criticile mele nu se va mai răspunde cu atacuri la persoana mea din partea unor autori care sunt tolerați și încurajați(a se citi - PROMOVAȚI) să o facă. Așa cum s-a întâmplat, din păcate, sun ochii Eugeniei.

P.S.
1. Dacă aveți vreo muscă pe căciulă, ocupați-vă mai întâi de muscă.
2. Vali Slavu făcut o treabă onorabilă, dar rezultatul era previzibil. Nu pentru a-i pune în seamă situația actuală am scris, ba dimpotrivă: nu ea a generat-o, NICI EA n-a rezolvat-o
Personal nu voi răspunde decât... în cazul în care nu vedeți musca despre care vorbeam.

Calimero

\"Cu haosul ce este-n școală
Ca dascăl bun nu pot să tac:
Ministru ne-a băgat în boală
Și mor copii-acum la BAC.\"
(Miloș Petru)

Corect gramatical - Ministrul, nu cum ai scris (Ministru)
Și mai bine ar fi fost copiii, nu copii
Calimero

Un purice c-o trompă mare
Tot bâzâie, cuprins de streche,
Și nu m-ar deranja prea tare,
Dar cântă doar... după ureche.

Calimero

Regula lui Bencei ar trebui citită astfel: e de preferat (e mai valoroasă) rima încrucișată. Toți fiind de acord cu aceasta, introducerea chestiunii respective în discuția de față e înșelătoare. No connection.
Recomandarea Trifu, Navarra, Ghițescu: e mai bine ca tema să nu fie exprimată direct în poantă ((argument (mine): să zicem că epigrama are ca titlu chiar tema, ceea ce nu e absurd de presupus: atunci, o repeți la poantă?)).E mai bine nu înseamnă interzis.
Conform acestei interpretări, Nae Bunduri are dreptate, iar Norea se ține, ca de obicei, băț.
Să vedem ce spun și alți colegi.

Calimero

Aceeași spuză trasă pe trei turte diferite: a participantului plimbat, a participantului nepremiat și a organizatorului auto-declarat cel mai bun.
Trăgând aceeași spuză pe turta mea,
Calimero,
Neparticipantul nepremiat

Un concurs la care mama te sfătuiește să te gândești de două ori înainte de a trimite

Maestre GPI, dacă vi s-a urcat premiul la cap nu e rău. Chit că nu e luat încă. Dar că mă jignești, maitre... Pune-ți premiumetrul, cred că ai febră. Faci ca protejatul matale?
Ai greșit, zi că ai greșit, GPI. Oricum, conform regulamentului pe care nu-l aplică editoarea, jignirea ta ar trebui să fie ștearsă, nu Eugenia? Ca să nu mai zică vreunul că ai ceva cu mine, nu?

\"Adam, preamărind... în Grădina Raiului

Zise, mângâind tulpina
Arborelui plin de sevă:
Doamne, mare ție grădina…
Și eu n-am decât o Evă.\"

GPI (suspectat de premiere de corul lăudacilor).

Doamne, ni s-a tocit chiar atât spiritul critic? Într-atît încât o crasă greșeală de a IV-a primară trece neobservată?
Mare ți-E grădina!

Sublinierea cu italice - de tot \"spanacul\". \"Poamele\" - le știe toată lumea, la ce bun italicele? Suntem bătuți în cap? Sau poate suspectezi juriul de un asemenea \"gust\"?

\"Reciproca e valabilă\" se salvează cumva, dar numai cu o scărpinătură cu dreapta la urechea stângă (în v1 și v2) mai puțin supărătoare decât în celelalte 3 epigrame (toate trei cu exprimări forțate).

Calimero

Un text care mi-a satisfăcut efortul de a-i parcurge lungimea. Replici scurte, dar surprinzătoare
(vezi, de exemplu:
(\"DINU: ... Spune-mi Boe, cât să-ți dau?
BOE: Am cunoscut-o în noaptea asta pe Nuța. Unica. Declar sus și tare. N-am nevoie de banii tăi. Jură-mi că ești nevinovat.\")
colorează situații comice construite cu minim de artificii, conturează personajele poate doar dintr-o frază (bunicuța despre Traian: o să-l votez de o mie de ori). Așadar, naturalul pigmentat cu ceva absurd, într-un dozaj controlat. Deși deznodământul cu găsitorul valizei pare, cumva, la îndemână, toată construcția e bine așezată, iar atenția cititorului e ținută trează până la final. Iliescu evită rolul banalizat al bunicuței, autorul distribuindu-l în rolul cel adevărat, de eminență cenușie a tot ce s-a întâmplat după 89 (excelentă: temerea lui că va păți precum premierul Greciei).
Aș remarca faptul că umorul e creat puțin mai altfel decât o facem noi pe aici.
Avem de învățat din astfel de texte.
Cu toate că sunt câteva greșeli de redactare supărătoare (dintro, fică, spații în preajma punctelor de suspensie) apreciez textul acesta prin steluță, conform celor scrise mai sus.

Din Floreasca în Florescu, dar e tot de Urgențe, nu?

Aplaud, desigur, schimbarea
- Precis, a moșit-o Oprescu -
Dar azi, când o cheamă Florescu,
Pe unde mai intră Salvarea?

La o schimbare de sex din bărbat în femeie

El spuse adio \"cumetrii\"
Și sexu-și schimbă. Ca mărime,
\"Ea\" are tot opt centimetri,
Dar, bine\'nțeles, de-adâncime.

Calimero