Mediu
Am plecat de la câteva comentarii ale lui Nicolae Bunduri, referitoare la utilizarea temei în epigramele trimise la concursurile de gen. Cum subiectul mi se pare important, prefer să-l aduc în pagina principală, pentru ca și alți epigramiști să-și dea cu părerea.
Discuția a plecat de la o epigramă cu care Viorel Martin a luat mențiune la Festivalul de la Caransebeș. Trebuie menționat că tema concursului era “Nu tot ce zboară se mănâncă”.
Promisiuni de candidat
Din gură panglici i-au zburat
Și l-am crezut și l-am votat,
Fiindcă nu-nvățasem încă…
Nu tot ce zboară se mănâncă!
De aici încolo reproduc comentariile succesive.
Nae Bunduri
Mențiunea II cred că-i tot o obligație. Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă .
Dan Norea
Nae, ai reproșat epigramei lui Viorel Martin \"Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă\". Asta e cumva o lipsă? Eu am folosit de mai multe ori metoda asta, uite un exemplu:
Statuie ecvestră
În marmură, cioplind cu dalta,
A folosit greșit unealta
Și-n loc de armăsar, e iapă...
Deci, unde dai și unde crapă.
Crezi că folosirea explicită a temei îi scade valoarea epigramei?
Nae Bunduri
Dane,iată răspunsul meu: DA! Este o mare lipsă! Nu e bine ca tema sub formă de expresie să o folosești ca atare și mai ales în versul patru unde de fapt trebuie să troneze măria sa, poanta. Personal susțin această idee care de fapt nu-mi aparține ci de vreo 25 de ani am tot auzit-o de la \"granzii\" epigramei, ca să folosesc un termen fotbalistic. Adică Navarra, Trifu, Ghițescu, Clenciu, Dinescu, Geo Olteanu etc. Dacă tu agreezi această tehnică și o folosești...e treaba ta. Eu, ca un admirator al tău, îți doresc SUCCES!
Bun, acum hai să stăm strâmb și să încercăm să judecăm cu mintea proprie. De când mă știu, îndemnul “Așa trebuie făcut pentru că așa au zis X și Y” m-a lăsat rece. Eu procedez altfel: citesc regula enunțată de granzi, încerc să găsesc motivația (acolo unde nu a fost expusă explicit) și aplic în continuare o schemă logică, cu “If” și “Else”.
Dacă motivele mi se par solide, respect regula.
Dacă nu, e posibil ca punctul de vedere să fie eronat, așa cum mi se pare regula impusă de Bencei “Singura rimă permisă este cea încrucișată”.
Dar asta se întâmplă mai rar, nu degeaba au fost catalogați drept granzi. În schimb, dacă motivația nu mi se pare suficient de solidă, e posibil să fie la mijloc o interpretare eronată sau generalizarea nejustificată a unui caz particular.
Revin la oile noastre. Cred că utilizarea temei în epigramă nu e recomandată din aceleași motive pentru care nu este recomandat calamburul: există tendința de a-l folosi de amorul artei, crezând că simpla prezență este suficientă, în locul poantei.
Dacă tema este bine inserată în epigramă, dacă există o poantă evidentă, atunci utilizarea temei n-ar trebui incriminată. La urma urmei, scoțând epigrama din contextul concursului, trebuie judecată valoarea ei intrinsecă, indiferent de prezența temei.
Veți spune: da, dar în general tema este o expresie cunoscută și va fi evidentă utilizarea ei și pentru cei care n-au știut că a fost o temă la un concurs.
Păi, cu logica asta, interzicem utilizarea tuturor expresiilor celebre, a proverbelor, a citatelor din clasici…
Și atunci vin cu niște epigrame cunoscute și considerate în mod unanim drept excepționale.
Constantin Tone – Paradox
(din păcate nu știu când a apărut, eu o știu de la Toderașcu)
Când s-au spart ițarii-n fund,
Un țăran ce da la sapă
Zise, cugetând profund:
Unde dai și unde crapă!
George Petrone - Unde duce băutura
(din volumul „Scârț!” - 2006)
Venind beat mort în ziua de chenzină,
Greșind și ușa, ce mai tura - vura,
A nimerit în pat la o vecină!
Deci, uite unde duce băutura...
Nu cred că asemenea epigrame încalcă regulile lui Trifu, Navarra și Ghițescu. Mai degrabă interpretăm noi în mod eronat spusele lor.
Concluzia mea: poți folosi tema concursului cu condiția ca luată din context, ca epigramă de sine stătătoare, să respecte regulile principale – prozodie, construcție, poantă.
Discuția a plecat de la o epigramă cu care Viorel Martin a luat mențiune la Festivalul de la Caransebeș. Trebuie menționat că tema concursului era “Nu tot ce zboară se mănâncă”.
Promisiuni de candidat
Din gură panglici i-au zburat
Și l-am crezut și l-am votat,
Fiindcă nu-nvățasem încă…
Nu tot ce zboară se mănâncă!
De aici încolo reproduc comentariile succesive.
Nae Bunduri
Mențiunea II cred că-i tot o obligație. Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă .
Dan Norea
Nae, ai reproșat epigramei lui Viorel Martin \"Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă\". Asta e cumva o lipsă? Eu am folosit de mai multe ori metoda asta, uite un exemplu:
Statuie ecvestră
În marmură, cioplind cu dalta,
A folosit greșit unealta
Și-n loc de armăsar, e iapă...
Deci, unde dai și unde crapă.
Crezi că folosirea explicită a temei îi scade valoarea epigramei?
Nae Bunduri
Dane,iată răspunsul meu: DA! Este o mare lipsă! Nu e bine ca tema sub formă de expresie să o folosești ca atare și mai ales în versul patru unde de fapt trebuie să troneze măria sa, poanta. Personal susțin această idee care de fapt nu-mi aparține ci de vreo 25 de ani am tot auzit-o de la \"granzii\" epigramei, ca să folosesc un termen fotbalistic. Adică Navarra, Trifu, Ghițescu, Clenciu, Dinescu, Geo Olteanu etc. Dacă tu agreezi această tehnică și o folosești...e treaba ta. Eu, ca un admirator al tău, îți doresc SUCCES!
Bun, acum hai să stăm strâmb și să încercăm să judecăm cu mintea proprie. De când mă știu, îndemnul “Așa trebuie făcut pentru că așa au zis X și Y” m-a lăsat rece. Eu procedez altfel: citesc regula enunțată de granzi, încerc să găsesc motivația (acolo unde nu a fost expusă explicit) și aplic în continuare o schemă logică, cu “If” și “Else”.
Dacă motivele mi se par solide, respect regula.
Dacă nu, e posibil ca punctul de vedere să fie eronat, așa cum mi se pare regula impusă de Bencei “Singura rimă permisă este cea încrucișată”.
Dar asta se întâmplă mai rar, nu degeaba au fost catalogați drept granzi. În schimb, dacă motivația nu mi se pare suficient de solidă, e posibil să fie la mijloc o interpretare eronată sau generalizarea nejustificată a unui caz particular.
Revin la oile noastre. Cred că utilizarea temei în epigramă nu e recomandată din aceleași motive pentru care nu este recomandat calamburul: există tendința de a-l folosi de amorul artei, crezând că simpla prezență este suficientă, în locul poantei.
Dacă tema este bine inserată în epigramă, dacă există o poantă evidentă, atunci utilizarea temei n-ar trebui incriminată. La urma urmei, scoțând epigrama din contextul concursului, trebuie judecată valoarea ei intrinsecă, indiferent de prezența temei.
Veți spune: da, dar în general tema este o expresie cunoscută și va fi evidentă utilizarea ei și pentru cei care n-au știut că a fost o temă la un concurs.
Păi, cu logica asta, interzicem utilizarea tuturor expresiilor celebre, a proverbelor, a citatelor din clasici…
Și atunci vin cu niște epigrame cunoscute și considerate în mod unanim drept excepționale.
Constantin Tone – Paradox
(din păcate nu știu când a apărut, eu o știu de la Toderașcu)
Când s-au spart ițarii-n fund,
Un țăran ce da la sapă
Zise, cugetând profund:
Unde dai și unde crapă!
George Petrone - Unde duce băutura
(din volumul „Scârț!” - 2006)
Venind beat mort în ziua de chenzină,
Greșind și ușa, ce mai tura - vura,
A nimerit în pat la o vecină!
Deci, uite unde duce băutura...
Nu cred că asemenea epigrame încalcă regulile lui Trifu, Navarra și Ghițescu. Mai degrabă interpretăm noi în mod eronat spusele lor.
Concluzia mea: poți folosi tema concursului cu condiția ca luată din context, ca epigramă de sine stătătoare, să respecte regulile principale – prozodie, construcție, poantă.
095.237
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 677
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “Utilizarea temei în epigramă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-norea/poezie/13984105/utilizarea-temei-in-epigramaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GIDacă iese ceva foarte bun, se pot încălca orice reguli! :)
0
CTDin punctul meu de vedere îi dau dreptate lui Bunduri, prea de multe ori citim catrene care sugerează poanta, fie din titlul catrenului, fie transcriind titlul temei în versul al patrulea.Eu mă feresc să adopt această formulă nu pentru că au recomandat-o monștrii sacri ci ca să evit căile facile.Și îmi permit să-l contrazic pe amicul GPI care dă exemplu de catren ce repetă tema epigrama lui George Petrone: titlul înscris \"Unde duce băutura\" care anticipează poanta nu este nici proverb, nici zicală, subliniază efectul băuturii excesive.
0
DNCalimero, citez din regulamentul de la Timișoara:
\"Condiții impuse:
- originalitate
- poantă
- prozodie perfectă
- lungimea versului de maximum 9 silabe
- rimă încrucișată (1 cu 3 și 2 cu 4)
- decență
- fair-play\".
Eu de aici înțeleg că epigramele cu rimă împerecheată sau îmbrățișată nu vor fi depunctete, ci descalificate. Mă rog, probabil că în practică nu sunt date afară din concurs, dar cu siguranță că depunctarea e atât de drastică încât, indiferent de valoare, n-au șanse să câștige. Ceea ce nu mi se pare în regulă.
La celălalt punct ai dreptate: DACÃ folosești tema drept titlu, nu e indicat să apară și pe post de poantă, în versul 4. Deși epigrama lui Petrone încalcă și regula asta, și totuși e apreciată. La Caransebeș, colegii i-au cerut în mod expres să o recite.
Tataie, dacă epigrama lui Petrone era participantă la un concurs cu tema \"Unde duce băutura\", n-ar fi trebuit să o trimită ca să nu repete tema?
Nelu, te aprob în totalitate: dacă, încălcând o regulă, scoți o epigramă de excepție, totul e OK. Iar eu completez: regula ar trebui amendată.
\"Condiții impuse:
- originalitate
- poantă
- prozodie perfectă
- lungimea versului de maximum 9 silabe
- rimă încrucișată (1 cu 3 și 2 cu 4)
- decență
- fair-play\".
Eu de aici înțeleg că epigramele cu rimă împerecheată sau îmbrățișată nu vor fi depunctete, ci descalificate. Mă rog, probabil că în practică nu sunt date afară din concurs, dar cu siguranță că depunctarea e atât de drastică încât, indiferent de valoare, n-au șanse să câștige. Ceea ce nu mi se pare în regulă.
La celălalt punct ai dreptate: DACÃ folosești tema drept titlu, nu e indicat să apară și pe post de poantă, în versul 4. Deși epigrama lui Petrone încalcă și regula asta, și totuși e apreciată. La Caransebeș, colegii i-au cerut în mod expres să o recite.
Tataie, dacă epigrama lui Petrone era participantă la un concurs cu tema \"Unde duce băutura\", n-ar fi trebuit să o trimită ca să nu repete tema?
Nelu, te aprob în totalitate: dacă, încălcând o regulă, scoți o epigramă de excepție, totul e OK. Iar eu completez: regula ar trebui amendată.
0
CGMi-aduc aminte că George Bernard Show spunea că : “Orice generalizare este periculoasă. Inclusiv aceasta. “
Nu cred ca trebuie să existe reguli stricte. Epigrama scrisă de George Petrone este un bun exemplu împotriva absolutizării acestei reguli.
Sigur că nici varianta cealaltă, ca la doua sau trei epigrame să fie folosită aceeași poantă, prin repetarea unui vers, nu este recomandabilă.
Nu cred ca trebuie să existe reguli stricte. Epigrama scrisă de George Petrone este un bun exemplu împotriva absolutizării acestei reguli.
Sigur că nici varianta cealaltă, ca la doua sau trei epigrame să fie folosită aceeași poantă, prin repetarea unui vers, nu este recomandabilă.
0
MPInteresant articolul tău și interesante comentariile uneori cu păreri diferite la fel ca și rimele:încrucișate, împerechiate sau îmbrățișate. Am scris pentru un concurs următorul catren:
Ne iubirăm în pădure
Absolut din întâmplare
O fi fost chiar fată mare
Sau ne-am așezat pe mure?
Aici am îmbrățișat-o dar mi-am amintit că unii susțin că trebuie încrucișată, așa că am trimis-o sub forma:
Absolut din întâmplare
Ne iubirăm în pădure
O fi fost chiar fată mare
Sau ne-am așezat pe mure.
Culmea e că în cazul ăsta (de împerechere) versurile nu se pot împerechea deoarece v3 și v4 nu-și pot schimba poziția.
În rest zic vă aveți toți câte o dreptate, depinde tare pe cine prundeți în juriu.
Ne iubirăm în pădure
Absolut din întâmplare
O fi fost chiar fată mare
Sau ne-am așezat pe mure?
Aici am îmbrățișat-o dar mi-am amintit că unii susțin că trebuie încrucișată, așa că am trimis-o sub forma:
Absolut din întâmplare
Ne iubirăm în pădure
O fi fost chiar fată mare
Sau ne-am așezat pe mure.
Culmea e că în cazul ăsta (de împerechere) versurile nu se pot împerechea deoarece v3 și v4 nu-și pot schimba poziția.
În rest zic vă aveți toți câte o dreptate, depinde tare pe cine prundeți în juriu.
0
IJNea Pătru, Miloș, mata știi ce culoare iese din mure? Un roșu-indigo! Aș sugera următoarea variantă/construcție, pe poanta dată:
În poiană, pe răcoare,
Ne-am iubit. Ne eram dragi;
Cred că a fost \"fată-mare\"...
Sau ne-am așezat pe fragi?!
Ioan Jorz
Construcția respectivă, cred eu, încearcă a ascunde poanta, așa cum cere rigoarea genului.
Cât despre rime, cred că pot răspunde, plasând, aici, un mai vechi comentariu al meu:
Dan Norea, așa se spune printre epigramiști. Asta nu înseamnă că alte rime (îmbrățișată, alăturată) ar fi folosite în mod incorect. Am discutat și eu cu maestrul Ionel Iacob Bencei, referitor la recomandarea de a fi folosită doar rima încrucișată pentru epigramă, ba, mai mult, iambul și troheul. Pentru muzicalitate. Am și primit de la domnia sa, la scurt timp, un teanc de referate și comunicări (dactilografiate) semnate Trifu, Ghițescu, Dimitrie Jega ș.a. Personal, cred că rima alăturată și, de ce nu, cea îmbrățișată, sunt într-o apropiere periculoasă de versificația populară (v. cântecul satiric, strigătura, orația etc.) existând riscul de contaminare. Dar asta este doar o părere. Cu amiciție,
Ioan J
Ideea este că, atât privitor la rimă, cât și privitor la temă, (atunci când ea este impusă, în cadrul unor concursuri de epigramă, dar și în revista \"Epigrama\"), nu există reguli, stricte, ci doar recomandări, indicații. Referatele, la care trimite Nae Bunduri, (că au fost semnate de Trifu, Ghițescu, Navarra, Jega, Șchiopescu, Dinescu, Bencei, Petrescu ș.a), se adresau celor care încearcă a scrie epigramă, fiind izvodite, desigur, din experiența domniilor lor.
P.S. Sper că am tratat și tema propusă de colegul nostru, Dan Norea!
P.S. 2. Ca să faci observații, pertinente, privitoare la construcția unei epigrame, trebuie să și exemplifici! Lucru nu tocmai ușor, pentru că trebuie să scrii/rescrii o nouă epigramă! Poate, tocmai de aceea, cu scuzele de rigoare, am să fac observații, privitoare la construcție, fără a mai exemplifica! Nu de alta, dar am senzația că scriu o epigramă proprie, și nouă! N-aș vrea să mă \"epuizez\" astfel!
În poiană, pe răcoare,
Ne-am iubit. Ne eram dragi;
Cred că a fost \"fată-mare\"...
Sau ne-am așezat pe fragi?!
Ioan Jorz
Construcția respectivă, cred eu, încearcă a ascunde poanta, așa cum cere rigoarea genului.
Cât despre rime, cred că pot răspunde, plasând, aici, un mai vechi comentariu al meu:
Dan Norea, așa se spune printre epigramiști. Asta nu înseamnă că alte rime (îmbrățișată, alăturată) ar fi folosite în mod incorect. Am discutat și eu cu maestrul Ionel Iacob Bencei, referitor la recomandarea de a fi folosită doar rima încrucișată pentru epigramă, ba, mai mult, iambul și troheul. Pentru muzicalitate. Am și primit de la domnia sa, la scurt timp, un teanc de referate și comunicări (dactilografiate) semnate Trifu, Ghițescu, Dimitrie Jega ș.a. Personal, cred că rima alăturată și, de ce nu, cea îmbrățișată, sunt într-o apropiere periculoasă de versificația populară (v. cântecul satiric, strigătura, orația etc.) existând riscul de contaminare. Dar asta este doar o părere. Cu amiciție,
Ioan J
Ideea este că, atât privitor la rimă, cât și privitor la temă, (atunci când ea este impusă, în cadrul unor concursuri de epigramă, dar și în revista \"Epigrama\"), nu există reguli, stricte, ci doar recomandări, indicații. Referatele, la care trimite Nae Bunduri, (că au fost semnate de Trifu, Ghițescu, Navarra, Jega, Șchiopescu, Dinescu, Bencei, Petrescu ș.a), se adresau celor care încearcă a scrie epigramă, fiind izvodite, desigur, din experiența domniilor lor.
P.S. Sper că am tratat și tema propusă de colegul nostru, Dan Norea!
P.S. 2. Ca să faci observații, pertinente, privitoare la construcția unei epigrame, trebuie să și exemplifici! Lucru nu tocmai ușor, pentru că trebuie să scrii/rescrii o nouă epigramă! Poate, tocmai de aceea, cu scuzele de rigoare, am să fac observații, privitoare la construcție, fără a mai exemplifica! Nu de alta, dar am senzația că scriu o epigramă proprie, și nouă! N-aș vrea să mă \"epuizez\" astfel!
0
MPPrin catrenul pe care l-am scris am vrut să exemplific că se poate trece ușor de la rima îmbrățișată la cea împerecheată fără să sufere mult catrenul. Eu zic câ am prins bine ce am vrut în acest catren:
-am respectat tema, trebuia folosită expresia „absolut din întâmplare”
-am vrut să scot în evidență naivitatea băietului care pe lângă că nu știa cei aia „fată mare” poate nu știa nici care-i diferența dintre mure și fragi(dacă vrei asta) dar mai important era faptul că fata „scâncea” de durere zgâriată de vreji! Păi crede-mă că știu ce culoare iese din mure, mă așteptam să mă întrebi dacă știu ce culoare iese din fata mare!
-am respectat tema, trebuia folosită expresia „absolut din întâmplare”
-am vrut să scot în evidență naivitatea băietului care pe lângă că nu știa cei aia „fată mare” poate nu știa nici care-i diferența dintre mure și fragi(dacă vrei asta) dar mai important era faptul că fata „scâncea” de durere zgâriată de vreji! Păi crede-mă că știu ce culoare iese din mure, mă așteptam să mă întrebi dacă știu ce culoare iese din fata mare!
0
Recomandarea Trifu, Navarra, Ghițescu: e mai bine ca tema să nu fie exprimată direct în poantă ((argument (mine): să zicem că epigrama are ca titlu chiar tema, ceea ce nu e absurd de presupus: atunci, o repeți la poantă?)).E mai bine nu înseamnă interzis.
Conform acestei interpretări, Nae Bunduri are dreptate, iar Norea se ține, ca de obicei, băț.
Să vedem ce spun și alți colegi.
Calimero