Vitralii

împrăștie-te-n cameră valsează ridică praful sparge un cristal topește-mi umbra și fă-mi ghem conturul, strâns să-mproșc ființă pe in pe alb și peste dușumele. tavanul de aici era crăpat, ai observat? și-un stalp din humă, vezi-l se-nfiripă-n mine gălbuie sfărâmată asa ca ochii tăi degerați la colțuri se prabușește-n mine roșu sugând, parfumându-se și înecându-se ultima oară am vrut să întind mâna printre zâmbete cu cinci urme ți-am mozolit pielea albă de-ai intors capul prea repede te-ai uitat la mine prea repede ai ințeles prea repede prea repede ți se mișcau buzele prea repede te-ai făcut sticlă verzuie cu rotunjimi concrete și clinchet țipător când eu iți zâmbeam a pământ ultima oară.