în ziua aceea ochii tăi vor purta pleoape noi

primul vers deja introduce cititorul în atmosfera poemului, conturează precis ludicul ce urmează, primul vers susține independent toată structura, e fundația pe care se vor așeza următoarele imagini. apoi aș mai avea de obiectat la finalul poeziei, la aceea piele veche, care răstoarnă toată viziunea: nașterea de fapt o fost o renaștere, o pasăre phoenix de dormitor.
iar titlul mi se pare nepotrivit, cam virluent, dar e doar o părere
amical

Frumos bărbatul din poezia asta. Mai vreau :)
Vorbesc serios, adu-l în mijlocul unei întâmplări. Provocată de el/pentru el, nu contează, dar să facă și el ceva după ce se transformă ...
Bine măcar că poate provoca niște pleoape noi. Adică...promisiunea unor pleoape noi :P

Ãsta e un poem-bărbat-tandru :) Nu subtil, dar tandru.

Un text pentru deliciul acestei zile. Nu citez nimic, textul are forță în întregul său. Mă bucură trecerea.
LIM.

Alberto,

în acel punct poemul o ia pe alt făgaș, ai dreptate. Titlul în schimb, eu aș zice că se suprapune temei fără a avea accente acute.

Mulțumesc pentru ochiul critic


Liviu, trecerile tale chiar așa fulgurante cum sunt prin poemele mele, mă bucură mult !

Cu stimă

Poemul trebuie să aibă o urmare. Bărbatul ar putea să intre într-o iubire ca într-o altă cameră... Ce zici de idee?

Salut reapariția ta pe site și te mai aștept