Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

tu nu ești rama / ești tabloul

aurul din amstel

2 min lectură·
Mediu
când fac rondul de noapte îmi place să adulmec orașul
sunt străzi unde felinarele se înroșesc privind geamurile
în colț un tomberon de sticlă plin cu saboți din lemn de cireș
reflectă un bulb de lalea neagră
iarba palmată pândește asfalt și trupuri
crevasele cresc în tăcere
trebuie să mergi pe catalige de saltimbanc
improvizate din brațe ale morilor de vânt
îmi place să mă plimb pe o stradă unde se mai vorbește idiș
mokum mokum se aude încă glasul batrânilor anticari evrei
în port olandezul zburător pleacă spre capul bunei speranțe
ne trezim cu globuri de întuneric în mâini
din piață vine miros de pește
ceasul din turn se prelinge ca un transsexual
nu simt nimic
de fapt mi-e dor de casă într-un fel nud pe care-l pot desluși
când îmi împlânt mâinile barbar în cornul meu cu lămâie
până la răsărit mai este puțin
niciodată nu este timp să te am(sterdam)
plouă impecabil
ploaia are mucoasă de portocală roz
undeva pe stern sunt câteva plăci de țiglă ce licăie
mă convertesc la un metropolitanism oftigar
aș vrea să latre un câine
să aud un claxon de taxi
o muzica vulgară răzbătând dintr-un restaurant retro
aș dori să văd un om clătinându-se pe stradă
să văd umbre lascive pe zid aș vrea
ar mai fi timp să frământăm noaptea ca pe un bulgăre de lut
să încapă în el orașul
noi am rămine cotropiți de lumina nordului
undeva pe coastă printre iahturi gyselde
o corabie cu nibelungi scutură funiile groase ale noptii
din cer coboară alți saboți mătăsoși cu care am putea păși pe apă
peste toate un bătrân în roșu stă cuminte în fața lui rembrandt
pare un personaj din lecția de anatomie
oare bătrânul lui rembrandt
n-o fi fost vreun evreu anticar care i-a dat o carte cadou?
sau poate bunicul lui
bătrânul se odihnește într-un fel familiar
până îl zugrăvește între el și maestru se creează o familiaritate
a picta pe cineva e ca si cum l-ai spovedi de umbră absolvindu-l de păcate
el pleacă din fața ta dar îi rămâne umbra agățată de pânză ca un păianjen
cel mai veridic e omul trecând prin pânză ca printr-o ușă
așa cum este cel care trece noaptea prin cuvântul amsterdam
022831
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
373
Citire
2 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Laurențiu Belizan. “tu nu ești rama / ești tabloul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1837505/tu-nu-esti-rama-esti-tabloul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petrut-parvescuPP
Laurentiu,
un pohem descriptiv, plan, orizont, deschidere...

n.b.
așa cum este cel care trece noaptea prin cuvântul amsterdam

cu prietenie,

0
@laurentiu-belizanLB
Pentru a scrie acest poem m-am documentat, am fost poate prețios în exprimare, unii ar zice că este prea lung dar am avut senzația pe care oricine ia scrisul în serios a avut-o, că dacă voi renunța fie și la un cuvânt, parcă aș rupe ceva din mine...

Cu respect
0