Am vrut să mor,
Absurd,
Înconjurat doar de nevoi,
Precum orice muritor.
Dar simt că voi sfârși
Răstignit de-orgoliul tau,
Mare, precum drapelul singurătății tale,
Neliniștit și incolor.
În
Binecuvântat să-ți fie gândul!
Drag poet,
De-ai știi tu ce-ți
Surâde-n dedesubturi.
E doar clipa,
Un asfințit scânteietor,
Ce dă nașteri
Gândurilor tal-exclusiviste
Ce
Impresii derutează,
Și spre final deciziile greșite
Sunt cele mai folositoare.
Ușor de decis
Ce influențează,
Negând substratul evitat
Din temeri costisitoare.
O tensiune sună
Când ce-i prea mult, strică,
Niciodată nu-i destul!
În simplitate excelează
Totalitarismu-absurd.
Sa fii ființă,
Ce mizerabil!
Când sentimente ample
Se propagă în prăbușire!
Exemplul
LD