Binecuvântat să-ți fie gândul!
Drag poet,
De-ai știi tu ce-ți
Surâde-n dedesubturi.
E doar clipa,
Un asfințit scânteietor,
Ce dă nașteri
Gândurilor tal-exclusiviste
Ce
Am vrut să mor,
Absurd,
Înconjurat doar de nevoi,
Precum orice muritor.
Dar simt că voi sfârși
Răstignit de-orgoliul tau,
Mare, precum drapelul singurătății tale,
Neliniștit și incolor.
În
Când ce-i prea mult, strică,
Niciodată nu-i destul!
În simplitate excelează
Totalitarismu-absurd.
Sa fii ființă,
Ce mizerabil!
Când sentimente ample
Se propagă în prăbușire!
Exemplul
Impresii derutează,
Și spre final deciziile greșite
Sunt cele mai folositoare.
Ușor de decis
Ce influențează,
Negând substratul evitat
Din temeri costisitoare.
O tensiune sună