Drag albastru
Binecuvântat să-ți fie gândul! Drag poet, De-ai știi tu ce-ți Surâde-n dedesubturi. E doar clipa, Un asfințit scânteietor, Ce dă nașteri Gândurilor tal-exclusiviste Ce
Onorariul din Noiembrie
Am vrut să mor, Absurd, Înconjurat doar de nevoi, Precum orice muritor. Dar simt că voi sfârși Răstignit de-orgoliul tau, Mare, precum drapelul singurătății tale, Neliniștit și incolor. În
Împreunat
Când ce-i prea mult, strică, Niciodată nu-i destul! În simplitate excelează Totalitarismu-absurd. Sa fii ființă, Ce mizerabil! Când sentimente ample Se propagă în prăbușire! Exemplul
Prezență
Impresii derutează, Și spre final deciziile greșite Sunt cele mai folositoare. Ușor de decis Ce influențează, Negând substratul evitat Din temeri costisitoare. O tensiune sună
