Aici e casa mea
Mereu aceeasi,
Niciodata schimbatoare.
Privesc prin ferestre de aer, afara
Marile stravezii,
Ca-n mine le vad sarea -
Imi arde ochii;
Ma racoresc apoi apele
Am ajuns din nou aici
Si nu e vina mea,
Dar nu e poate-a nimanui.
Pasarile singuratatii imi dau din nou tarcoale,
Ma zbat in piatra nemiscarii mele,
Nu stiu sa le gonesc.
Se-nvart,
M-a stropit atat de albastru viata
Intr-o impuscare de stele,
Holocaust descatusat deasupra mea.
Nu mi-a parut rau ca am murit de-atatea ori.
Acolo, in ocheanul crapat
Atatea mii de
Sub greul ploilor pustii
Vazduhul se naste din nou,
Contorsionat, electric sub stihii,
Zdrobind timpanul prea tanar in ecou,
Sub greul ploilor tarzii.
Azi cerurile ofera
Iar flacara
Te-ai prabusit in lumea mea,
Mi-ai transformat luna in soare,
Mi-ai rapit soarele.
Am incercat sa te zdrobesc
Sub ganduri, sub vorbe.
Inoata cu mine prin padurea de varec,
Zboara peste
Odata curgeau aici
Raurile fagaduintelor mele,
Ani si oameni le-au schimbat cursul,
Le-au poluat apele,
Le-au astupat izvoarele.
Odata cresteau aici
Copacii fagaduintelor mele,
Oameni si ani
Priveste ce a facut iarna din trandafiri!
Tacut, tacut.
In loc sa incepem din nou,
Ne invartim tot mai repede
Odata cu pamantul
Aruncat catastrofal pe o alta orbita.
Voci amenintatoare
Se aud
Lasa-ma sa te mangai cu moartea mea
In dimineata asta,
Inainte sa te trezesti.
Voi fi eficienta, nu voi face mizerie.
Voci de copil
Ti se rostogolesc prin vise;
Traiesti fara identitate.
Nu ma
Nor alb, zdreanta
Peste oval de cer
Clinchet de apa
Printre firele pamantului
Amintiri de greiere
Plutesc in soare.
Si parca-aud lumina,
Doamna cea noua,
Prin iarba pasind -
Mica si
Atatea spirite in jur, atata sacru
Mi-inchide ochii ori de cate ori
Doresc sa vad.
Acela n-a fost marul cunstintei
Ce l-am mancat aseara-n graba.
Iarta-ma, am vrut atat de mult sa stiu,
Undeva la marginea lumii, sub lume,
Undeva sub cerul de vant si omor
Am uitat sa mai cred.
Intre ape setoase, murdare, sub gemete,
Intre salcii care sprijina universul...
Nu sunt salcii. Am
Dulce esenta de toamna
Pluteste in aerul moale.
Sa fie declin
Cel ce-nscrie rugina pe frunza,
Somnul pe pleoape?
In antipodul soarelui -
Un curcubeu acromatic.
(Corbi in doliu i-au
Daca as fi ultimul om de pe pamant
As ruga moartea sa ma crute,
As aprinde o lumanare pentru lume,
L-as blestema pe Dumnezeu,
As privi iarba cum creste,
As trece muntii,
As darama orasul
Sufletul meu exista secvential,
Captiv in plan material,
Tinzand constant, fatal
Spre planul astral,
Egal in divinitate
Cu soarta.
Constiinta
Nu tine cont de dorinta.
Din interior,
Uitare...
Nimic nu ramane din tot:
Ploaie in mare.
Moarte...
Nici dovada, nici marturie:
Lacrimi in ploaie.
Ingerii ard
Vapaie.
Cine sa-i vada?
E mort demult Dumnezeu.
Cine sa-i
La inceput a fost dorinta
Care s-a vrut pe sine.
Apoi o culoare a inceput sa picure incet,
Tot mai sonor, mai aproape.
Priveam fermecata,
Simteam cum imi umple sufletul.
Dar a sarit la
Lumina altor stele
Mai staruie,
Minunea altor veacuri
Supusa mi se-arata,
Durerea altor eu
O simt din nou,
In clipa cea din urma,
Cand noaptea altor stele
Ma-nvaluie.
Daca ma alungi in larg
Cand valurile sunt numai bune de surf
Si o ploaie subtire te poate pacali
Ca nu plang,
N-am sa vreau sa inot,
N-am sa vreau sa plutesc.
Ma vor atinge curenti
Prin aerul cetos, ascunsa-n noapte
Mi-am intepat piciorul intr-o scoica,
Fasii de umbra murmura soapte,
Durerea mi-a amintit de sfarsit.
Spre ziua pastratorul unui far,
Chiar cel ce-n fata
Intre patru pereti de plumb,
In sase secole mi-a batut inima
O singura data...
Mii de insecte mi s-au tarat pe sub piele.
Cu degetele crengi contorsionate
Mi-am scarpinat mancarimea
In toate
