Laura Danaila

Mă urmărea într-o zi, o idee frumoasă. Avea părul arămiu, strâns frumos în jurul tâmplelor, o rochie cărămizie, mulată pe trupul armonios, ochii dați cu un rimel ce încărca frumos genele și un

Lumea s-a răsturnat. Nu știam că mă însoțeai pe același drum, doar pentru că te rugase cineva drag, ci pentru că mă iubeai. Dar acum, imperfectul și-a pierdut valoarea de continuitate, a devenit

Iubite, să ne ascundem acum de-nvolburata lume! Amândoi, mâine să rămânem la fel. Iar timpul să ne uite într-un colț anume. De-a șoaptei sunet tremură-un cercel. Îmbrățișarea să ne fie o

Afară plouă în ritm de doors, Un vas de cristal plutește printre picături, Ciocnindu-se de fereastra mea. Din cer cad miliarde de planete lichide Ce-mi cântă într-un ritm atât de nostalgic și

Din supermarket mi-am cumpărat Un minunat chiup fermecat. Și-am pus un vis în el, încet Un vis frumos, plin de șerbet. Din chiup am scos a doua zi uimită Mii de vise...ofertă! cantitate

Și aveam o idee-ntr-o noapte, în vis, Iar dimineață s-a dus. Cred, era o idee Poetică, ritmată, măsurată... După canon. Acum vreau să-mi amintesc. Oare cum se desenează o idee? Ideea absurdă,

Odiseea sa începea pe un fir de ață- Albă, pentru cei interesați- Nu avea sex, nici identitate Pur și simplu era Zborul său pur îl ducea peste Mări și țări Deasupra

Umbra copacului de pe casa albastră mi-a furat umbra ochiului căprui. Dintr-o mașină, fugitiv, a rămas lipită de retină, imaginea copacului de pe o casă albastră.

Îmi cerșesc morții din cerul căzut Să vină înapoi, să mă mai bucur de ei ! Morții mei în viață. Mă sugrumă lacrima ce nu mai plânge. Mă îneacă fumul de tămâie, Mirosul