Poezie
Tremurat cercel
1 min lectură·
Mediu
Iubite, să ne ascundem acum de-nvolburata lume!
Amândoi, mâine să rămânem la fel.
Iar timpul să ne uite într-un colț anume.
De-a șoaptei sunet tremură-un cercel.
Îmbrățișarea să ne fie o înstelată noapte parfumată.
Lumina albă prin pori, încet și leneș se strecoară,
Aproape de noi un sunet să nu răzbată.
De-a sărutului abur, strănută luna, încă fecioară.
Mai spune-mi despre-o frumoasă ce zici că e a ta,
Despre-o femeie a nopților uitate, ce încă plânge.
Întorci la tine oglinda, sufletul și mâna mea
De-a liniștei tăcere, pe cer, luna se stinge.
Iubite, privește-mi marea tulbure din privire
Să nu te sperii, nu te înec, pătrunde-ncet...
Cu vârful degetului, așa, încet, până ajungi în fire...
Din cosm se-aude-al lunii bocet.
001.167
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Danaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Danaila. “Tremurat cercel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-danaila/poezie/13977999/tremurat-cercelComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.