Laura Cozma

În sfârșit ai fi apăsat pe accelerație până în ultimul pom al ultimului deșert de ciment în care baloanele roșii clipesc în zadar Aruncă-ți părul geanta plină de nimicuri și cuțitul pe

nu cunoscuse pe nimeni ca ea felul în care îi luminau ochii când îngăduia tristeții să i se înfrupte din suflet cum lăsa lucrurile să cadă rotindu-și părul între degete despărțire cu