Laura Aprodu

nu aș putea pune degetul pe versul care mi-a plăcut anume. probabil că e vorba de o impresie generală, vorba ta, grunge... și de starea de incertitudine a cotitdianului atît de prezent în fiecare.

florin, bine ai poposit în versurile de dragoste ușor tomnatică avînd în vedere ploaia ce ne strînge de pe străzi înapoi în cuvinte.

of, na belea, acum chiar că m-am blocat. mă mai gîdesc... poate îmi vine vreo idee... multzam de răbdare!

uite ca ți-am ascultat sfatul și a renunțat la rima olog-epilog. de tot...

ce tonică e trecerea ta de fiecare dată! și nu pentru că mă lauzi... :) nu știu cum faci, dar reușești mereu să pui punctul pe i.

și-n pas de vals
corabie a deșertului mă plec
cu pălăria-n mînă
să ating strălucirea nisipului
care astăzi nu doarme

văd că s-a lăsat cu beuturici prin subsolul paginii mele...

silvia, îmi pare rău că îmi găsești rima răsuflată. fac și eu ce pot... :) cît privește calitatea poetică a opusului de față, nu îmi rămîne decît să mă mai gîndesc de ce îțui pare ție slab, căci nu mi-ai explicat. (probabil că ăsta și este motivul pentru care ai fost trecută pe pagina offtopic, nu pentru că ți-ai dat cu părerea sau pentru că părerea ta nu coincide cu părerea celor care au înstelat textul meu.) așa că, dacă ai aplecare, încondeiază-mă cum se cuvine.

uite că m-ai pus pe gînduri. dar nu știu cum să păstrez și ideea de apartenență a gîndului fără să stric cadența versului. dacă ai vreo idee... ți-aș rămîne recunoscătoare

am scurtat cum am priceput ultimul vers. dacă ai vreo sugestie punctuală, mi+ar prinde bine!

cel mai mult mă încîntă faptul că ai fost în asentimentul meu, căci dacă ar fi fost să aleg versurile ce îmi creează mie plăceri estetice, aș fi ales aceleași pe care le-ai citat tu.
trăim într-o lume pe dos, în care crucea devine într-adevăr, cum bine spui, initilizabilă și inutilă. în care sîntem singuri, deși ne leagă fire aproape mistice...
te mai aștept și-ți mulțumesc de popas.

frumoasă metaforă a morții și a vieții. mai ales că tonul nu e melodramatic, cum se întîmplă cu subiectele de genul ăsta,ci ușor cinico-ludic, exact cît trebuie.

spun si eu in asentimentul antemergatorilor mei in subpagina, versul antepenultim e de toata frumusetea. iar cu participiile nu am nici o problema. sint la locul lor!

îmi pare sincer rău că nu te împaci cu alăturarea \"aortă\" și \"cale galactică\". nu, nu e teribilism... e ideea de macro- și micro-univers. de relație individ-unviersal. cu alte cuvinte, modul în care generalul se răsfrînge în individual și vițeversa.

\"suspensia\" vrea să spună exact ce spune. nu încurc de felul meu cuvintele doar pentru că seamănă fonetic. suspansul e din alt banc. e o suspensie, un moment de cumpănă, de meditație, dacă vrei, aleatorie, după cum spuneam.

sînt două comparații \"ca un\" și \"ca și cum\"... nu e voie să ai două comparații în același opus?

cît privește \"cireașa pe tort\", mă bucur că poezia ți s-a părut dulce. :) (în registru serios, \"milisecunda\" e acel timp care e mai puțin decît secunda, îi mai zic unii \"clipă\". dacă te supără registrul stilistic, asta e altă problemă.)
te mai aștept cu impresii.

sînt tînără. am de ce.
dar sînt taaaare obosită. cred că las ordinea pe mîine. deocamdată încerc doar sănu sucomb în fața haosului.
mulțumesc de gînduri!

înnoată se scrie un un \"n\" că n-are ce să dubleze... ca în exemplul înnegrește (în + negru)
revin și eu și zic copii plus articol - copiii.

română

loredana, după cum spuneam, atelier înseamnă că ești dispus și să înveți și să înveți pe altul (iată că în limba romînă verbul ăsta merge la ambele capete! poate că nu degeaba). așadar, dacă mai adaugi și artibutul \"artistic\" pe lîngă \"atelier\", nu mai trebuie decît să ai grijă să nu rănești, căci orgoliile sînt mari printre artiști. dar, dacă ai puțină decență și bunăvoință, nu poți decît să cîștigi din dialogul de tipul ăsta. în fond, cu toții am învățat de la cineva ceva și o sa mai învățăm încă. ăsta, de altfel e primul semn că nu am murit pe dinăuntru. te mai aștept!

varianta doi mi se pare cea mai potrivită pentru primul vers, combinat cu versul doi de la varianta a treia. aș renunța la virgule. în poezie merge să le omiți.
:)

firește că poți spera la un sfat. eu zic că ăsta și e rostul atelierelor literare, numai să vedem ce sfat aș putea să îți dau. eu zic că soluția ari fi să încerci să schimbi unul din componentele cacofoniei. adică, fie găsești altceva în locul cuvîntului \"matcă\", fi în locul cuvîntului \"cuminte\", păstrînd sensul și prozodia. cred că mai ușor ar fi să găsești un sinonim pentru \"cuminte\". adjectivele sînt întotdeauna mai ușor de mînuit. în plus, \"matca\" formează o imagine suficientă în sine.
în cazuri din astea e bun un dicționar de sinonime. din păcate eu nu am nici unul la îndemînă...

o veni și inspirația salvatoare de vers. lasă să se așeze nițel și o să găsești tihna de a modifica.

recunosc că nu am apucat să citesc de la cap la coadă. dar îi dau un print pentru diseară. o singură sugestie: încearcă să pui diacriticele pe peste tot (sînt fraze în care pare că lispește concordanța timpurilor din cauza confuziei ce o poate naște lipsa unu \"ă\"). în rest, numai de laudă!