nedumerire

Simplã, reținutã, fermecãtoare! E de rosie in 5!

Chiar așa cu "contopirea"? Feminitatea umană nu e de obicei așa de grăbită. Doar cea a vietăților inferioare omului, prin instinctul necontrolat de nimic. Fie este "uită-mă", fie este "uite-mă", nu ne jucăm cu nimeni de-a uitarea, apoi reivirea.

Oribile versurile următoare:
"unde fremătam
goală de gânduri
și dorințe".
Este și greșit gândit, și eronat spus. Cum "am ieșit pentru tine?" Chiar "din miezul pământului", adică din magmă, iad? Facilitatea adresării, ca în cântece de copii!

Mă intrigă și finalul:
"nu te mișca!
nu striga!
e doar un ochi(,)
un singur ochi,
de broască verde,
neputincioasă
bestie".

A vorbit omul sau broasca, ieșind afară dintr-un ochi de baltă c-un ochi clipind la unii cititori?