Eroare fatală
M-am afundat în peștera cuvintelor grave, nerostite. Mi-am umplut ulciorul cu uleiul Din strivirea mincinoasă a petalelor tale Ȋnroșind troienele nesfârșite dintre noi. S-au umilit capetele
KRKerkmann Gina RalucaPădurea
Arde pădurea și plânge cerul, Şi-amurgu-i roșu de-atâta jale, Fug căprioara, linx-ul și jderul, Ruguri de brazi prăvăliţi pe cărare. Şi brazii tineri își plâng sortirea, Cu-mbrăţișarea de flăcări
KRKerkmann Gina RalucaScenariu de toamnă
Azi vreau să mă îmbrac în negru toată, Urăsc culorile din curcubeu, Atât mai pot să fac și poate-odată Le voi recombina pe placul meu. Iertaţi-mă voi violet și verde, Voi... gri, maro și-albastru
KRKerkmann Gina Ralucanedumerire
mi-ai șoptit ceva pană de înger, tremur de stea? un gând (ne)rostit de o mie de ori, evadat din scrâșnetul zorilor sau frământat în oala de lut cu raze de la o mie de sori? uită-mă
KRKerkmann Gina Ralucameșterul manole
de peste timp, din veacuri depărtate, apare-un om...zidar...și totuși zeu, biet truditor cu mâinile lucrate ce-a plămădit lăcaș lui Dumnezeu! bucata lui de cer a dăruit-o, umil zidar în cântece
KRKerkmann Gina Raluca