Karla Ciucă

Te-ador când soarele răsare Și-mi fură visele de-amor, Te-ador în orice clipă și suflare Ce-mi arde sufletul de dor. Te-ador când noaptea cerne stele Și vântu-adună nori pe cer, Te-ador în

Mă dor ochii de-atâta lumină, Îmi arde încet retina opacă, Anotimpuri uitate îmi plâng de milă, Că trupul și mintea-mi îngheață. Mă mângâie toamna cu bruma pe frunte, Își scutură giulgiul

Îmi beau cafeaua fără tine Nimic nu s-a schimbat în ritual, Aroma plină încă mă îmbie, Doar locul lângă mine e vacant. Mă cam orbește ceru-n strălucire, Același cer ce astăzi ne desparte, N-a

Prin suflete lăsate în uitare, De-un timp ce curge neîncetat, Te pierzi privind departe-n zare, La steaua care nu s-a arătat. De-aștepți ca soarta să se-ndure, La plânsa rugă-n stăruință, Ai

Azi beau că mă usucă disperarea, Din ramă mă sfidează chipul tău, Îmi arde-n ochi cu ură răzbunarea Și cred că băutura-i extinctor. Azi beau că vreau să cânt de fericire, Să-i dau trăirii plus

Pentru o clipă doar aș vrea să evadez Pe o cale paralelă-n univers. Îngăduie-mi Să umblu pe cărări de mult uitate, Să număr pașii ce-i credeam prelinsi Și îngropați într-o eternitate, Ce-naltă

Spun cuvintelor să nu mai plângă, Îi pun inimii zăbrele, Și durerii-i spun să fugă. Vreau să-nvăț să fiu tăcere! Cât aș vrea să-ți fiu o șoaptă, Pe buze să-mi simți dorința. S-o auzi în

Ne ninge de ieri pe uliți pustii, Se-oprește și timpul s-asculte, Copacii se-mbracă-n cojoace argintii, Și adorm cu tâmple cărunte. Ne ninge pe glia strămoșului neam, Dansează-n văzduh

Ascult cum bate vântu-n crengi de nuc Cântând în frunze verzi de primăvară, Îmi place mult, și aș vrea si eu sa cânt Dar glasu-mi în stridența lui, începe să mă doară. Ascult cum crește iarba

Atunci când crezi că-n viață e pustiu, Închide ochii ca să vezi, Ascultă atent bătaia vântului hazliu Ce-mi poartă în glas cuvinte dulci Și ai s-auzi proeminent Cum te cuprind și te

Te văd cum stai pe-o stâncă solitară Ești trist iubite, simt, Căci neguri te-nconjoară! Ne-am despărțit de mult Dar tu încă mai plângi, Ai vrea să sari, Mă zbat! Te rog să nu te

Când visul îți cade în umbră infect Și aerul ud îți taie suflarea, Aleargă spre capăt și sapă adânc, E totul acolo, nimic nu-i pierdut, Privește-ți în suflet și-aprinde-l încet, Dezleagă-ți

Nu vrei să vii iubite... lângă mine, Să-ți spun ce gânduri mă îmbie? Aș vrea să simt pe frunte-o sărutare, Pe buzele-mi fierbinți, o caldă răsuflare, În ochii tăi mă văd arzând de dor Și vreau

M-am rătăcit prin ani de căutare Crezând că anormalul e normal, Și fiecare crudă supărare Mi-a aruncat voința pe cântar. Și m-am pierdut în zile monotone Cu gânduri vii și ochii-n triste

De câte ori se naște o secundă, Pe portativul timpului tăcut, Mi-aruncă orizontul umbră, Tot mai aproape și tot mai deslușit. Iubite atâtea anotimpuri, Ne-au întristat și ne-au

Mă las cuprinsă de tristețe Și ochii mi-i închid în gând, Mă inundă glasuri săltărețe, Sunt ani, iubite, de când plâng. De-atâtea ori privesc în urmă Ademenită de trecut... Simt gustul tău

După atâta așteptare, În calea mea ai apărut din nou. Te-am revăzut... Prezența ta, atât de mult mă doare! Balsam pe rana sufletului meu. Și ochii tăi... Ochii-ți străini, privesc

Aseară a căzut o stea Iar sufletu-mi s-a dus spre cer, De-atâtea luni durerea mă mușca, Acum Îngerul Milei m-a luat cu el. Și dragă mamă, să nu crezi Că am să te uit vreodată Doar pentru că n-o

Sunt aici, neputincioasă tremurând, Încolțită de viață, Numărându-mi rănile adânci, Și înfruntând momentele ce-au reușit Să-mi frângă mintea sinceră și inima curată. Sunt aici, furioasă

Trăim împreună dar suntem absenți, În gânduri se-așterne tăcerea, Privirile alunecă spre-același punct, Dar nu se înfruntă aievea. Ne roade invidia când pașii grăbiți, Nu-și caută timp să

Sunt nopți când nu mă-mbrățișează somnul, Nu-mi picură pe pleoape stropi de plumb, Doar luna nătângă, îmi ține isonul, Că-mi paște durerea în suflet și-n gând. Sunt zile când mă însoțește

Vise se-ascund pe rafturi albite Și roase sunt de-al zilelor fior. Cuvinte în lacrimi și zâmbete ucise. Mă-ntreb dacă aș vrea să le cobor. Văd clipe trăite din plin odinioară. Văd răni