De te-ai uita
De te-ai uita adânc în ochii-mi goi Să-mi numeri anii ce mi-au saturat retina, Ai înțelege cât îmi e de dor, Și că nu-i timpul ca să-mi las cortina. De-ai cerceta atent fruntea-mi
KCKarla CiucăSuntem prea mulți
Suntem prea multi copii îmbătrâniți devreme, purtând cu noi poveri ce nu ne aparțin, n-avem păcat dar inima ne geme, în ochii tristi, lumini nu se aprind. Suntem prea multe suflete
KCKarla CiucăTe voi uita
Am să te uit când noaptea îmi va fi eternitate, Sfios născându-se din umbră un curcubeu, Și timpu-n nesfârșirea lui se chinuie să scape, Să-ți fure amintirea din cugetu-mi ateu. Te voi uita
KCKarla CiucăNe ninge
Ne ninge de ieri pe uliți pustii, Se-oprește și timpul s-asculte, Copacii se-mbracă-n cojoace argintii, Și adorm cu tâmple cărunte. Ne ninge pe glia strămoșului neam, Dansează-n văzduh
KCKarla CiucăSpune-mi Doamne
Spune-mi Doamne ca îți pasă, tu stăpân al nemuririi, Că în fiecare casă, vom simți mirosul pâinii, Spune-mi că cenușa-n vatră, încălzi-va toți copiii, Și ca fiecare mamă, o sa-și crească-n pace
KCKarla CiucăÎnvață-mă
Învață-mă să-ți caut mângâierea, Din palmele brăzdate de-amintiri, Învață-mă să-ți tălmăcesc tăcerea, Ce-ți curge în cuvintele târzii. Lasă-mă să-ți izgonesc confuzii, Din ochii ce nu se
KCKarla CiucăNi se usucă florile-n ferestre
Ne zace voinicia sub pleoapele tăcute, În ochii triști se-ngroașă rădăcini, Și când vederile au ajuns înguste, Se-aruncă vina pe destin. Ni se usucă florile-n ferestre, Deși le-atinge zi de zi
KCKarla CiucăNu mi-a rămas nimic
Nu ți-am fost al șaptelea simț, Nu-ți mai sunt mângâiere și nici chin, Căldură n-am, nu sunt lumină, Nu am curaj și n-am nici vină, Cuvintele s-au depărtat de rimă, N-am remușcări care-o să
KCKarla CiucăN-am rădăcini
Sunt nopți când nu mă-mbrățișează somnul, Nu-mi picură pe pleoape stropi de plumb, Doar luna nătângă, îmi ține isonul, Că-mi paște durerea în suflet și-n gând. Sunt zile când mă însoțește
KCKarla CiucăDe câte ori
De câte ori se naște o secundă, Pe portativul timpului tăcut, Mi-aruncă orizontul umbră, Tot mai aproape și tot mai deslușit. Iubite atâtea anotimpuri, Ne-au întristat și ne-au
KCKarla CiucăTrezește-mă tu
Mă dor ochii de-atâta lumină, Îmi arde încet retina opacă, Anotimpuri uitate îmi plâng de milă, Că trupul și mintea-mi îngheață. Mă mângâie toamna cu bruma pe frunte, Își scutură giulgiul
KCKarla CiucăTrăim împreună
Trăim împreună dar suntem absenți, În gânduri se-așterne tăcerea, Privirile alunecă spre-același punct, Dar nu se înfruntă aievea. Ne roade invidia când pașii grăbiți, Nu-și caută timp să
KCKarla CiucăUnde cauți tu iubirea?
Prin suflete lăsate în uitare, De-un timp ce curge neîncetat, Te pierzi privind departe-n zare, La steaua care nu s-a arătat. De-aștepți ca soarta să se-ndure, La plânsa rugă-n stăruință, Ai
KCKarla CiucăO nouă zi
E o nouă zi de joi, iubite, Și ploile din noi se risipesc, Ne cresc pe inimi stalagmite, De prea mult dor, și nu se mai topesc. Ni s-a lipit de gene îndoiala, Cuvintele pe buze au
KCKarla CiucăÎn lumea mea
În lumea mea un singur drum se-arată, Pe care am pornit fără consimțământ, N-o să-l găsești pe fiecare hartă, El mi-a fost hărăzit încă de la-nceput. În lumea mea cuvintele sunt
KCKarla CiucăE mult prea devreme
E-atât de devreme ca cerul să-mi plângă, Cu lacrimi de sânge, pe palida-mi pleoapă, Să-mi fie de mâine trăirea țărână, Cuvântul să-mi sece și gura să-mi tacă. Să-mi spulbere firea stăpâna
KCKarla CiucăMi-ai condamnat iluziile la moarte
Mi-ai condamnat iluziile la moarte, Se-tinde-atâta vrajba între noi, Nici iarna nu mai vrea sa le îngroape, E maltratata de prea multe ploi. Zac părăsite-n galbene sicrie, Emana iz de mucegai
KCKarla CiucăNu mă-ngropa!
Nu mă-ngropa în negura de ani Ce cade-n straturi moi de frunze uscate Marcând sfârșitul unui anotimp fugar Și începutul unuia în proaspăta etate. Nu mă-ngropa, iubite, e-n zadar Să mă gonești
KCKarla CiucăAzi beau
Azi beau că mă usucă disperarea, Din ramă mă sfidează chipul tău, Îmi arde-n ochi cu ură răzbunarea Și cred că băutura-i extinctor. Azi beau că vreau să cânt de fericire, Să-i dau trăirii plus
KCKarla CiucăFără tine
Îmi beau cafeaua fără tine Nimic nu s-a schimbat în ritual, Aroma plină încă mă îmbie, Doar locul lângă mine e vacant. Mă cam orbește ceru-n strălucire, Același cer ce astăzi ne desparte, N-a
KCKarla CiucăPentru tine cânt
Când noaptea revine cu luna-n decor Zăresc chipu-ți palid ascuns după stele, Ascultă-mi cântarea cum plânge de dor, Vibrându-mi în coarde dorințe mizere. Cămașa-mi se strânge în poală
KCKarla CiucăDoi străini
Suntem doar doi străini, Străini legați de dor Fără să vrem, fără să știm, Ne răsfățăm cu vorbe de amor. Vrem să ne-aducem prin cuvinte O rază mută de plăcere, Știm numai noi cât poate
KCKarla CiucăA fost
Îmi ard o viață-n sufletu-mi păgân Și-mi plouă cu cenușa peste pleoape, Păreri de rău își sapă greu un drum Eliberând cărări de mult uitate. Și-n flăcările ce se-nalță vii, Avid pictându-mi în
KCKarla CiucăM-am rătăcit în timp
M-am rătăcit prin ani de căutare Crezând că anormalul e normal, Și fiecare crudă supărare Mi-a aruncat voința pe cântar. Și m-am pierdut în zile monotone Cu gânduri vii și ochii-n triste
KCKarla Ciucă