Poezie

A fost

1 min lectură·20 aprilie 2013

Mediu

Îmi ard o viață-n sufletu-mi păgân

Și-mi plouă cu cenușa peste pleoape,

Păreri de rău își sapă greu un drum

Eliberând cărări de mult uitate.

Și-n flăcările ce se-nalță vii,

Avid pictându-mi în culori obrajii,

Ochii-mi zăresc pierdutele trăiri

Cum îndurare cer, să nu le dau uitării.

Mă-ncumet, palma slabă mi-o ridic

Să dau un ajutor, cazuta-n remușcare,

M-apropii ezitând, adânc inspir,

Nu pot să intru-n foc, mă arde.

Arde!

Cu mana-ntinsa rămân tremurând,

E prea târziu să sting acum văpaia,

În pieptu-mi liber țipetele plâng,

Gura-mi schimonosită le închide calea.

Ingenunchiez spăsită pe podea,

În spasme mă colindă disperarea,

În scrumul cald aș vrea să mă întind,

Pe corp să-mi tatuez pe veci culoarea,

De câte ori mă văd, să-mi scriu în gând:

A fost! A fost odată viața mea.

001.730

Karla Ciucă. “A fost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karla-ciuca/poezie/14028318/a-fost

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.