Poezie

Zile de ieri

1 min lectură·1 octombrie 2011

Mediu

Vise se-ascund pe rafturi albite

Și roase sunt de-al zilelor fior.

Cuvinte în lacrimi și zâmbete ucise.

Mă-ntreb dacă aș vrea să le cobor.

Văd clipe trăite din plin odinioară.

Văd răni sculptate în suflet baroc.

Și-aș vrea să adorm, iar ele să moară.

Și rafturile goale o să le-arunc pe foc.

Aud voci contopite-n șoapte adorate.

Mă-nvăluie crud, îmi place s-ascult.

Mi-e greu să te simt, mi-ești mult prea aproape.

Las gândul să-mi cadă din nou pe pământ.

Sub tălpi simt acum răceală din ape,

Și ochii-mi se scaldă în stropi duri și grei,

Iar orele curg, dar ploaia nu tace.

Aștept cu răbdare, m-astupă tăceri.

Se-nghesuie vise pe rafturi uitate.

Mă-nteapă feroce duioase amintiri.

Sfârșită ascult ritmul inimii-n noapte.

Nu pot să mai lupt.

Mi-e teamă să sper.

Aș vrea să te-alung. Și-a timpului roată

Să picure-ncet...

Să-mi spună să iert.

Mi-atata de dor, durerea mă-neacă...

Sunt vise pierdute, zdrobite de cer!

Iubite, te rog!

Te rog mult, m-așteaptă

Și-am să renasc în zile de ieri!

001.135

Karla Ciucă. “Zile de ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karla-ciuca/poezie/13990284/zile-de-ieri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.