Daca iertarea vine atunci cand o ceri
poate ca nu imi pare destul de rau.
Daca iertarea vine atunci cand o chemi
inseamna ca nu mi-ai pronuntat numemle de ceva vreme incoace,
inseamna ca
spune-mi, de ce plîngi?
Nu,
Nu veni să-mi plîngi pe umăr
Pentru fostele tale povești,
Nici nu-mi cere să te iubesc așa cum ești.
Nu vreau să-ți vindec rănile deschise
Pentru ca altcineva
Să se
Spune-mi,
Te simți mai singur?
Sau ești mai fericit?
Îți iei pastilele de când ne-am despărțit?
Te simți mai bine,
Te-ai însănătoșit?
Te simți întreg și împlinit?
Adică vrei să pleci…
Îmi
Vreau să plec dar ceva mă oprește.
În sobă focul încă mocnește,
Deși doar cenușă a rămas.
Am să plec când voi rămâne fără glas.
Aici e Luni în fiecare dimineață.
Focul se stinge ușor, fără de
Vreau să răsar
Chiar dacă ieri am apus.
Vreau să renasc
Și toate cuvintele
Pe care nu le-am spus
Să le arunc.
Vreau să trăiesc
Fără să spun
Că regret un trecut
În care acum
Doar greșeli
Mi-am construit odaia adânc în stânca.
Trecutul mă caută încă.
Ieri e un șanț
Peste care nu pot sări.
Fantomele nu au plecat
Și mă vor urmări.
Așa că mi-am săpat casa
Adânc în pământ.
Nu
Aruncă cu pietre în mine
Și pune cîinii să mă gonească
Departe
De casa ta.
Am luat mărul din gura șarpelui
Și m-au aruncat în stradă,
Îmbulzindu-se la ferestre
Ca să îmi vadă
Mîndria
Cea mai mare greșeală a vieții mele
A fost
Să mă nasc pasăre fără aripi.
Zîmbesc înțelegătoare
Către lumina ce vrea să mă spele.
Mi-au acordat încă o șansă.
Mi se cere să zbor
Fără să cred in
Aseară adormisem liniștit.
M-am trezit singur.
Nedumerit,
Am început să te caut:
Prin foi, prin caiete, prin vise,
Am început să te caut ieri,
Dar „ieri” deja murise.
Te caut în cărți, în
râuri de noapte
șiroiesc printre visele mele,
chemându-mă să dansez nebun.
Nu am voie să respir, să clipesc,
Nu îmi este îngăduit să realizez
Unde mă aflu
Sau cum am ajuns aici.
Aș putea să
Zgomotul pasului tău
Îmi zdrelește urechile;
Tăcerea surâsului tău
Îmi îngheață țipetele.
De dimineață, te plimbai printre morminte.
Plângeai, nu voiai să îți aduci aminte.
Dar ce
NUNTÃ (I)
Ai buzele pline de cetiră
Și sângele plin de voce.
Atunci de ce zici că preferi seninul?
Glasul spart de o viață speră
Luna să apună, Soare să invoce,
Lumina de sus ce
Nu vreau să mai răsar din ceruri.
Îmi desenez pene de ceară
În lipsa ta,
Și încerc de ani de zile să zbor.
Azi
Treci ca vîntul prin mine.
M-ai lăsat să te aud
Rîzînd, cîntînd,
Știind de la
O linie curbă trasată pe cer
Mă-ndeamnă să zbor căte Lună,
Ca orice blazat nebun.
Am să-mi construiesc aripi
Din frunze, copaci,
Iarbă, pămînt sau vise,
Din orice m-ar ajuta să ies din
Îngere,
Hai împreună,
Să ne lingem rănile împreună,
Ca niște cîini
Să ne lingem rănile împreună.
Căci oare nu așa cred ei despre noi?
Nu așa cred ei că suntem cîini?
Căci oare nu așa
Sunt ei
vreau sa mor pentru a putea reinvia.
ma doare privirea, amintirea ta,
mainile tale ma zgarie,
ma ingheata glasul si cuvintele tale.
lasa-ma sa plec,
nu-mi cere sa ma intorc
sau sa privesc in
aproape ca urasc noaptea asta,
atat de clara si de memorabila,
atat de demna.
nu de alta, dar
m-au lovit deodata niste
amintiri de luna plina.
era un om singur intre ceilalti,
noi.
iar
zîmbește-mi ca soarele,
sărută-mă ca ploaia,
cîntă-mi ca vîntul,
atinge-mă ca iarba,
învăluie-mă ca rîul,
privește-mă ca dimineața,
înfioară-mă ca seara,
înalță-mă ca stelle,
visează-mă ca
Aici am locuit odată eu.
Aici au fost cîndva copaci și flori.
Intră, nu ezita.
Nu e gard,
Nici un cîine nu mai păzește această casă.
O casă părăsită.
Doar eu mai vin din cînd în cînd
În
te mai gîndești din cînd în cînd la ea?
Din ce în ce mai des sau tot mai rar?
Eu simt aproape-n fiecare zi cum plîngi.
De ce o lași să se întoarcă din trecut?
De ce îi lași fantoma să bîntuie
În urma putreziciunii noastre
Oamenii s-au omorît între ei
Pînă nu a mai rămas nici unul.
Flămînzi de atîta ură,
Frații s-au renegat unul pe altul
Și s-au înjunghiat pe la spate.
Pămîntul a
Doamne, binecuvânează acest om.
nici soarele nu îmi mai zâmbește,
nici pământul nu mă mai primește,
mi se refuză căldura ta, Doamne.
de trei săptămâni trăiesc în întunerec.
m-au renegat
Acum,
Când nici măcar nu mai pot sta în picioare,
Du-mă acasă și lasa-mă să dorm.
Stai lângă mine. Mi-e frică de moarte,
Sau, mai bine, mi-e frică de somn.
Poate că mă voi trezi
J