Poezie
camera
1 min lectură·
Mediu
Vreau să plec dar ceva mă oprește.
În sobă focul încă mocnește,
Deși doar cenușă a rămas.
Am să plec când voi rămâne fără glas.
Aici e Luni în fiecare dimineață.
Focul se stinge ușor, fără de viață.
Pe masă – o carte fără cuvinte
Pe care-aș fi citit-o,
Dar nu-mi aduc aminte
Cine a scris-o sau cine a trăit-o.
E praf pe jos, pe masă și pe pat.
E totuși noapte, prea târziu să faci curat.
Îmi caut cheile să plec.
Deschice-mi ușa, lasă-mă s-aleg
Să uit sau să mai stau un ceas.
Aici nu plouă, nu ninge,
Nici soare n-a rămas.
024686
0
Sper ca nu te superi.