Poezie
ieri
1 min lectură·
Mediu
Mi-am construit odaia adânc în stânca.
Trecutul mă caută încă.
Ieri e un șanț
Peste care nu pot sări.
Fantomele nu au plecat
Și mă vor urmări.
Așa că mi-am săpat casa
Adânc în pământ.
Nu vreau să mai aud nici un cuvânt.
În fața mea e negru, fantomele urlă,
Dar nu prefer mucegaiul din urmă,
Viermii din palatele voastre.
Ieri e in spate, mă calcă pe umbră.
Îmi fac curaj,
Mă-ntorc
Și mă iau cu el la trântă.
Să-l calc în picioare, să-l scuip, să-l omor?
El râde, îmi spune că
Cel mai bine ar fi să-l ignor.
Ieri nu va pleca și ieri nu va rămâne.
Ieri e un sclav umil
Ce trăiește în mine.
26 mai 2002
023.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jules
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Jules. “ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jules/poezie/19260/ieriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AR
banal pana in final
stresant si urlator
ca un cimitir
plictisitor.
stresant si urlator
ca un cimitir
plictisitor.
0
-a doua strofa e nitel prea patetica
-cuprinsul primei strofe e cam simplut, incearca o metafora,o insinuare