Poezie
luna plina pentru marius
1 min lectură·
Mediu
aproape ca urasc noaptea asta,
atat de clara si de memorabila,
atat de demna.
nu de alta, dar
m-au lovit deodata niste
amintiri de luna plina.
era un om singur intre ceilalti,
noi.
iar ceilalti erau la fel de singuri,
atat de singuri incat
ti se facea greata de atata
singuratate, aproape melancolica,
resemnata.
atat de singuri incat
ti se facea mila.
corabierii isi facusera adaposturi
si traiau bine, toti, singuri,
fiecare in coliba lui.
cativa isi facusera palate,
unele chiar albe,
dar dintre toate
acestea au fost singurele
care s-au daramat.
002.694
0