Poezie
Nu vreau să sparg geamul
1 min lectură·
Mediu
Nu știu ce ar trebui să simt.
Sunt doisprezece ani
de când am rămas eu,
cu același nume
și tot mai puțini oameni
în jurul amintirilor.
Din fotografia de atunci
a mai rămas doar jumătate.
Sunt cincisprezece ani și zece zile
de când am urcat plângând
scările de tablă
spre un oraș
care semăna mai mult cu un destin
decât cu un loc.
Sunt treisprezece ani
de când am dansat ultima dată.
Undeva există o filmare de la un bar..
Nu am putut privi niciodată
cele câteva minute.
Mi-e teamă că fata aceea
aparține unei alte vieți.
Acum totul se vede
ca printr-un geam curat:
chipuri, străzi,
voci, și cei care nu mai sunt.
Dar nu vreau să-l sparg.
Mi-e teamă că, odată cu amintirea,
s-ar întoarce și haosul
care m-a îngropat cândva.
2273
2
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Lászlò
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Lászlò. “Nu vreau să sparg geamul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-laszlo/poezie/14203858/nu-vreau-sa-sparg-geamulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVMVMaya Vramita✓Sunt câteva poezii pe care le-am citit aici, cu care, pot spune, mă identific. Dar cea mai apropiată îmi pare aceasta. Mă regăsesc și nu am să pierd timpul încercând să fiu critic literar, pentru că nu îmi permit. Pentru mine, este o poezie confesivă, care devine personală pentru cititor atunci când acesta recunoaște de ce autorul nu vrea să spargă geamul. Pare că nici nu trebuie spart. Felicitări!
0
SIE atât de bine să afli oameni care gândesc la fel despre trecerea timpului, să realizezi că uneori parcă anii devin cifre care se tot adună și uneori amintirile se duc și ele cu toate aceste cifre adunate unele peste altele.
0