jkloungsuh

Livvie, tu știi ce spui? Habar nu ai ce vorbești, sincer! \"Limba română e puțin mai manevrabilă decît engleza\". Tu nu realizezi înainte ce scrii? Pe baza căror informații te bazezi când faci asemenea afirmații? Normal ar fi să știi ce impune un text în limba engleză și apoi să faci comparații. Uite eu deschid aici o polemică și dacă tu ești capabil să o suții cu argumente eu recunosc public că m-am înșelat în privința ta. Și-acum te-ntreb: câte cărți în engleză ai citit dumitale? Câte materiale ai scris, sau tradus din română în englză și invers? pentru că NUMAI dacă te încadrezi în cele menționate mai sus mi te poți adresa. Altfel, nu discut, m-am cam săturat să mă explic mereu în fața unoar oameni care NU au habar despre ce vorbesc!
Deci, aștept...

să se vadă CLAR cine bate câmpii aici:
Dl Liviu a spus \"De-ar înseamnă dacă ar\"
înlocuim: dar care frige al naibii pe ăla DACÃ AR întinde palmele s-o prindă. - varianta dlui Liviu

eu am propus: dar care frige al naibii pe ăla CE-AR întinde palmele s-o prindă. desigur, aici trebuie CARE AR, că ăla e o persoană, dar ar avea probleme la ritm
deși eu aș uita de ritm, aici.


of, of, care sună mai logic? în contextul ăsta, of cors

Dl Liviu, regulile sunt următoarele: pe Agonia se comentează textele, nu comentariile altora. Mi-e și teamă să mai port o dispută literară cu dvs., căci nu o veți putea susține. La următorul comentariu de acest fel, ar trebui să ajungeți la offtopic. Nu o spun eu, ci regulamentul!


Gena, te pierzi în detalii total useless și pe alocuri ești și incoerentă. Eu nu vreau să te jignesc, sau să-ți desființez textulețul și dacă îți convin comentariile de genul celui contestat de mine mai sus, spune-mi și nu am să mai revin pe textele tale. Aici ai părți f. mișto, trebuie doar să știi să le tai cât mai coerent cu putință și să scapi de balast. Poți păstra infantilitatea, dar să se prezinte ca o inteligență mascată. Gândește-te că este destul de obositor, cel puțin pentru mine, să citesc asemenea texte. Taie la sânge până nu mai ai ce scoate. Poate așa vei avea grijă și de ritm. Ia să-ți citești textul cu voce tare, să vezi cât ești de patetică. E un exercițiu foarte bun.
Acum depinde de tine dacă mă iei în seamă, eu mă tem că scopul tău aici nu este de a învăța ceva. Tu decizi!

Și îmi asum riscul dându-ți un sfat: citește multă poezie, multă, multă!

\"dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde palmele s-o prindă.\"
cred că acolo e ce-ar, nu de-ar

am spus să scapi de deceuri? și de toate întrebările
dau nesiguranță, deși avem și răspunsurile și riști ca textele tale să pară prea prostești, cu sensul de infantile
și nu mă refer la infantilitatea aia extrem de inteligentă :) și bine gândită etc

nu înțeleg ce-i cu paranteza aia

Ok, eu nu am să-ți țin teorie, am să-ți spun direct că nu-mi place. Și totuși nu pot să nu-ți spun de ce nu-mi place nimic din textul tău: pentru că te pierzi printre întrebări, inserturi de genul \"mi-a zis, luminîndu-mi noaptea:\", de parcă le-ai băga să fie. Ia încearcă să reformulezi simplu și mai ales coerent(ai mulți de și).

\"dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde palmele s-o prindă.\" - ești sigură? Ia mai gândește-te

prima strofă mi-a amintit de fleur adcock. de felul cum închidea liniștea precum o ușă și se lăsa închisă într-un spațiu. unde s-ar fi clătinat \"rușinos de udă\", în urma unei ape care o tot spală și nu se murdărește. deși aici nu avem un spațiu închis, ci unul în care corpurile las senzația de imaterialitate. ele se ating, deși nu se văd, ci doar se recunosc după. mi-a plăcut foarte mult \"umbra fără stăpân\", care vine după interschimbul de nuanțe. eu o văd ca pe o umbră incertă, sau ca pe umbra unui alt corp.
foarte frumos. ca un fly-on-the-wall tango

eu fiind un pupincurist(injurie adusă de un editor, adică atac la persoană), spun că acest text de un vers este de prima pagină, deodată ce un text de 3 versuri stă la recomandate

imbatabil
atâtea

îmi cer scuze, am tremurat de atâta emoție

trebuie să înceapă de jos!

Versul acela se citește de SUS, deci descrește; deodată ce citești ceva începând cu treapta de sus, pentru a termina de citit, trebui să ajungi JOS.

creșterea - cea mai de sus treaptă
spre - a IIa treaptă după prima
înalt - a IIIa treaptă și cea de jos

deci trebuie să le pui invers
pe ultima treaptă, adică pe cea de jos, pui creșterea și tot așa
asta să intreții efectul scontat

tu spui creșterea începe de jos, însă la tine creșterea începe de sus și se ajunge jos
și prin creștere trebuie să înțelegem și de unde pornește citirea acelui vers
aici trebuie să înceapaă de jo!

Un poem pătrunzător, ce face trimiteri doar la profunzimile infinitului ca formă inexplicabilă a teritoriilor mult prea curatei poezii. Acest gen de scriitură este imbatabilă pe site, nimeni altcineva nu indrăznește să mai atace, să-și mai asume acest lăcaș al Poeziei, această cale care duce către adevăratele sensuri ale poeziei.
Visez + aici, litera V reprezintă feminitatea, este simbolul femeii(V- Vaginul, ca simbol al feminității eterne)
litera i reprezintă povara de deasupra capului omului, ceea ce omul de tot rândul este nevoit să care, zi de zi
litera s simbolizează șarpele, îl reprezintă pe satana care aruncă atâte coșmaruri spre noi, necredincioșii oameni
litera e reprezintă îndurarea, dar în același timp și forța pe care noi o primim de la Bunul Dumnezeu. Remarcabil!!
litera z simbolizează spre final jocul incredibil, irefutabil al poeziei, această piesă magistrală a profunzimii din vis!!


Text de RECOMANDAT,
SUPERB!

indicat ar fi ca versul \"creșterea spre înalt\" să urce acele trepte, nu să le coboare, căci altfel, se cam contrazic spusele cu cadrul, mai ales că observ că sunt și aranjate cumva. versul se citește începând de sus, fă-l să se citească începând de jos.

google.com nu deține copyrightul imaginilor care apar la images.google, ci doar ajută la căutarea pe alte situri a imaginilor care corespund cu denumirile introduse de noi. amintește-ți cum ai găsit imaginea și la sursă pui situl de pe care e imaginea. dacă nu-ți mai amintești, e ok, lași așa. dar să știi în viitor cum și ce să faci.

foarte bine scris, chiar nu am nimic de obiectat
poate doar de luat la comentat anumite aspecte din viața mea
a noastră, probabil, care se potrivește cu ce ai expus tu aici
dar asta-i altă piesă

ai dreptate cu repetițiile și dacă ți s-au părut deranjante, înseamnă că nu au avut efectul scontat
am cam dorit să se lărgească, ce-i drept, senzația de instabilitate și de aici, pașii greșiți
în orice caz, deși nu e un text foarte bun, este un experiment interesant, cel puțin din unghiul nostru

și-ți spun eu că între cele două mâini s-a născut o a cincea
sper că s-a văzut acest lucru aici, cât de cât

am să-i spun veronicăi să facă modificările de rigoare
mulțam frumos
mulțumim

singurul lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost tocmai strofa cu acel copac
dar nu prea sunt de acord cu topica primului vers
acolo poate sună forțat

se pare că și eu am omis scoaterea sufletului viu de lângă cadavru
scuze, oboseala

ai luuuung și apoi lung, dacă e de accentuat ceva, se întâmplă și așa simplu prin repetare, fără să mai lărgești
plus că nu aduce nimic textului, și dacă ține strict de cursivitate, lung și așa se va pronunța, tocmai, mai lung decât celelalte cuvinte mai ales în cazul de față
dacă mă înțelegi ce vreau să spun

și să mă întorc la a IIa strofă - scapă de genul asta de structuri, gen vânzatorul de [...]
mai ales că nu e deloc în raport cu restul, respectiv cu genul de discurs ales de tine

cadavru cu suflet viu - ești sigur? sufletul are esența veșnică
ia mai gândește-te :)

penultimele 2 versuri sunt groaznice, crede-mă
cred că s-a scris acest lucru de mii de ori
eu spun să le elimini, cum dorești

uite, eu l-am citit așa:

lume multă și mai mult trecătoare

azi am trecut pe la piață
târgoveți fel de fel
țigănci cu fuste lungi colorate
te îndemnau să-ți vezi soarta
într-un colț mai la dreapta
un țigan bătea argint și aur
copii de țigani alergau despuiați
tineri frumoși ținându-se de mână
femei bătrane cărând povara anilor și câte o coșniță cu verdețuri
bărbați burtoși
vorbind

am privit lung și pierdut
un șir lung de tablouri
singurătatea ca o hienă mușca
din mine cadavru cu suflet încă viu

lume multă și mai mult trecătoare
în orașul meu pustiu

de fapt, astea sunt versurile care rămân în picioare, din punctul meu de vedere

eu nu am găsit nimic imperfect, poate că ar fi fost mai mult de spus din partea autoarei - eu aș dezvoltat anumite detalii, adică aș mai fi insistat pe anumite lucruri, mai ales în prima strofă
sebastian a făcut o remarcă bună, însă contextul îi permite să-l numească pe dumnezeu imperfect
s-a mai discutat acest aspect, nu vreau să repet eu - deci structura dzeu imperfect e ok

poemul e un experiment bun, eu știu că tu încă mai experimentezi :)
în orice caz, e lăudabil actul recomandării de data asta - Adela este o tânăra poetă care merită să fie încurajată
deci, continuă...
eu mai aștept texte :)

multă baftă!

am să scriu și eu un poem cu_cuvinte lipsă să vedem cine-l înțelege
în orice caz, nici tu nu știi ce spui

\"fac pistoale din orice
și trag după mine de parcă viața mi-e în mare pericol\" - păi cum poate trage cineva în tine de parcă ți-ar fi viața în mare pericol?
sfidezi logica aici, sau ce?
nimeni nu va trage după tine de parcă ți-ar fi viața în mare pericol
și nici nu poți lua ăsta ca motivul pentru care se trage
de obicei se trage să-ți pună viața-n pericol
poate ai vrut să spui: trag după mine și parcă viața mi-e în mare pericol
oricum, nici așa nu are sens și e prea forțat

și să nu te revolți cum faci de obicei, aici se vede clar că am dreptate
uf