jkloungsuh

alberto, mai ușor cu liniuțele; dar spune-mi, pliz, ce-ai mai citit și tu în ultima vreme?

și lăsați ifosele, nu e poezie-titlu, ci poezie-copertă.

ok, gata - ma irita astfel de raspunsuri de-a dreptul jenante

nu ma intereseaza ce a scris dutescu, nu am intrat sa-i tin partea, sa fim seriosi; nu cred ca are nevoie de asa ceva. am observat insa, atitudinea pe care tu o ai vizavi de feedbackul sincer. ca si acum, de altfel. nu faci altceva decat sa vb. despre ce ti-a scris tie dutescu, afirmand ca nici commul meu nu e pe text, pe cand eu am spus f clar un anumit lucru. dar il ignori, il ignori, il ignori. preferi sa te plangi aici cat esti tu de lovita. crede-ma, nu-mi pasa. si daca am facut referire la telenovele, a fost pt. ca asta ti-a mai spus-o si altcineva.

apoi, nu-i poti impune unui cititor sa-ti faca un comm. pe text, pe cand tu raspunzi pe langa text, invocand tot felul de tampenii. ti-am spus niste lucruri, dar ai preferat sa treci peste ele, neraspunzand corespunzator, in cele din urma, afirmand ca nu e un comm. pertinent. primele doua parti sunt strict pe text, apoi urmeaza niste referiri, nu la persoana ta, ci la atitudinea pe care, in ultimul timp, ai adoptat-o pe acest site.

nevermind, vorbesc singur, stiu

e slab, f slab, pacat insa ca nu accepti, sau nu neaparat sa accepti, ci sa respecti parerile altora. uite - pe mine nu ma intereseaza daca te uiti, sau nu la telenovele, asa cum nu ma intereseaza nici daca te pozezi cu tablouri kitsch, dar iti spun ca scrii slab; in schimb, ai cateva imagini destul de ok, frumoase & feminine, asta dupa ce am citit cateva texte de ale tale. le poti rescrie altfel, le poti sterge etc, nu stiu, insa ar fi f bine pentru tine sa scapi de toate tampeniile de genul \"nu știu/ poate dragostea e/ linia mâinilor mele/ conturându-ți numele/ pe mașinile acoperite/ de albul liniar\".

tonul asta mereu sententios, postura feminizata excesiv, constatarile lipsite de substrat, ori de context, trasarea unui lung sir de imagini obositoare etc - sa stii ca poti sa fii sensibila si altfel, nu neaparat fiind siropoasa.

apoi, nu prea stiu ce intelegi tu prin comm. pertinent; ti se pare ca sunt atat de multe de spus despre textul de fata? mie, nu. sunt oarecum dezgustat cand vad autori f slabi care resping feedbackul sincer, preferand commurile elogioase. e ok, te complaci in situatia asta, faci ce consideri. insa, te rog, lasa tonul asta de superioritate, atat de des folosit in ultima vreme. pt. ca din cate am observat, pot spune ca nu esti in masura sa argumentezi de ce nu e asa si e ca tine.

cu siguranta, vei spune ca nu am dreptate si ca asta-i un atac la persoana samd. sau pur si simplu vei ignora acest comm. si sa vezi ca am dreptate - fii te rog atenta cum le raspunzi celor care te-au comentat de bine, desi unele commuri de ale lor nu sunt pertinente; ce reiese?

problema ta nu e lipsa unor lecturi consistente (lucru destul de clar), ci faptul ca nu accepti sa ti se spuna ca scrii prost. si tare sunt curios sa stiu ce autori ai citit pana acum.

are câteva părți f bune, din păcate însă, restul se transpune prin prețiozități și logoree, să nu mai spun că are structura unui text de oracol, e-dragoste dot ro, gen.

inutilitatea despre care vorbești este discutabilă, ea diferă de la un individ la altul; sunt texte care dpdv tehnic, par scrise aproape perfect, însă nu generează nicio emoție, spui tu. și acest lucru este discutabil, pentru că diferă de la un individ la altul, așa cum un oarecare text generează emoții diferite la indivizi diferiți, sau nu transmite nimic. spre ex., prin 2005, Annie Finch afirmă în Fulcrum Magazine, că poezia e ca arhitectura; o artă care creează structuri locuibile în interiorul unor spații nelocuibile prin repetiție, simț al proporției și/ sau prin aplicarea unui model, respectiv a unei părți din acel model etc. există, așadar, necesitatea, înainte de toate, de a fi sigur că dpdv tehnic, lucrurile funcționează și pot genera. și dacă nu generează, atunci poți strica construcția, decât prin niște aplicații minore, pentru că emoțiile și felul lor de a se manifesta, depind de indivizi și de cât este de sensibilă latura lor emoțional-afectivă. mai pe scurt, ca o concluzie: poate acest text va genera ceva unui om neinițiat, neexperimentat, netrecut prin viața șamd, însă unuia care neagă aproximativ toate valorile actuale, nu-i va produce nimic. însă, e dovedit de un studiu britanic, că tocmai adulții, oamenii cu experiență preferă să-și creeze un spațiu prin care eventual și-ar putea păstra valorile dobândite de-a lungul vieții, deși într-o oarecare manieră, le neagă categoric, prin scris, de ex. - psihologic vorbind, este perfect uman; de aici, sunt de acord cu asumarea pateticului poetic, însă numai în anumite conjuncturi, deși, prin excelență, omul este o ființă patetică.

cum adică \"fără prea multe cuvinte de legătură\"? să sfideze lb. română, sau ce? Eu cred că ar trebui să-l opriți pe Liviu Mureșan; prea face pe editorul-șef prin atelier, dând sfaturi tâmpite.

pentru mine, textul începe să funcționeze din a 2a strofă, prima fiind falimentară, să spun așa. sunt iritante astfel de începuturi - genul de intro tradițional. apoi, nici tonul sentențios nu e ok, mai ales că se susține prin cele două puncte; de altfel, nici nu le văd rostul, cel puțin dpdv tehnic, expresiv, al normelor de punctuație și ortografie etc.

și totuși, are ceva din vocea lui Shel Silverstein - detașată și rece, deși spre final devine patetică. cred că s-ar coagula mult mai bine, dacă ai dinamiza discursul. de ex., primul vers s-ar transpune cam așa: sunt dimineți în care nu mai poți dormi șamd

însă presupun că textul e mult prea personal să-i faci vreo modificare, eu mi-am spus un punct de vedere, îl iei ca atare. nu mai repet ce am spus odată în subsolul dlui Tudor Negoescu, vizavi de textele care ilustrează un spațiu restrâns și f personal.

cam ai tot ars-o așa degeaba până acum, adică vorbind despre lucruri pur și simplu și lăsându-le descoperite în final. eu m-am cam plictisit să te tot urmăresc, așteptând momentul în care vei scrie poemul prin care se puteau stabiliza, într-un fel, toate trăirile&sentimentele din minipoemele astea. mai bagi și un titlu de sezon, mai încadrezi și textul ca având limbaj vulgar, păi hotărăște-te, noi nu avem timp de pierdut. și totuși, ar fi ceva care ar rămâne după textul ăsta - efectul de film noir. păcat însă, că nu calibrezi îndeajuns cât pentru a crea un film, un story, cu adevărat.

e mișto, doar ca_să mă enervează cumplit
îl poți înlocui cu să

mișto pe alocuri, deși lași impresia că ai cam dat în logoree

ultimele două versuri :) of cors

am mai citit eu la dra mușat cum înnoadă șinele
și prin alte părți, versuri construite în jurul conceptului din ultimele două strofe
ciudat, nu?

noului

acesta este cu siguranță unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit în ultima vreme pe acest site
ceva din atmosfera unui temperance bar din temperance society, ceva neobișnuit cu cafea or ness
chestia asta mă intrigă, mai ales că-mi plac lucrurile subtile, coerent exprimate
și mai e mișto iarăși chestia insinuată de addictive drug - cafea, ness - în mijlocul bucătăriei etc

în schimb, alege: or nici o, or nicio, deși cf. noul doom e nicio
și știu că știi

e un text scris într-un ton total detașat, ușor neafectat, deși ar putea părea că dă spre patetic în anumite rânduri
pentru mine e exact punctul cel mai înalt la care se poate ajunge la vârsta ei
mai mult, sprijin creativitatea & curajul cu care își manifestă sentimentele etc
îmi mai place și infantilismul simulat, desigur cu bună știință
so, de ce nu?

Într-o zi voi avea de ales.

Oamenii vor merge pe jos
la același servici insipid,
în colț aceeași flașnetă,
un bucătar va găti plictisit
același meniu.
Bărbatul cu ochelari
va invita o femeie pe tocuri
- indiferent care -
la cină.
Bărbatul va iubi aceeași femeie
sau o alta. Fără vreo preferință.

Nu mă voi putea împotrivi ploii
dar voi putea alege
dacă să deschid umbrela sau nu.
Voi putea alege secunda în care inspir,
secunda în care voi deschide ochii,
secunda în care.

Într-o zi unul va prefera
să nu mai meargă la servici,
altul să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.

Să nu mai deschidă umbrela deloc.

Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea.

Apoi, într-o zi voi putea să aleg
dacă să trăiesc sau nu.
Într-o anume zi
aș putea spune
prefer să nu.

Care e diferența?

chestii de imagine, chiar. cine mai crede în asemenea tâmpenii? \"Să caute emoțiile puternice din adevăr!\", gen.

am uitat

o idee f mișto și de apreciat, mi-a plăcut kitschul intenționat din imaginea lui dorin cozan și, desigur, naturalețea celorlalte poze
e un feeling fain să te vezi pe aceeași pagină cu atâția membri, într-o altă ipostază, nu numai conflictuală
mulțumesc cristinei de invitație și mai ales, pentru că mi-a suportat întârzierile