jkloungsuh

de obicei alunec in sus,
alunec sus
adica alunec ducandu-ma in sus

mi-am pus „Fight Club” și am început să mă gândesc decedecedece nu simt
nu sunt
||||| || ||| |||| ||| | | |||||||||| ||||| || || || |||||||||| |||||| || | |||||||||||||| [7,69RON/Preț redus]
singur

incearca sa scapi de maimutareala asta, te rooog frumos
sau macar lasa doar codul de bare
este doar o parere de cititor.

hmmmm, e aici o experienta vitala, plina de subtilitate, dezbracata de orice contingenta evidenta. totul curge, fiecare imagine se desprinde una de cealalta, apoi se imbina, poemul avand miscarea clepsidrei, dand plasticitate imaginilor.
iau cu mine toate formele poemului impercebtibil modificate:
\"sentimentele bolnave
trebuie smulse dintr-o dată
cu tot cu ființă\"

o duminica frumoasa,
laur

pai daca articolul este scris atat de bine, pozele sunt foarte bine desprinse din cadru, nici nu vreau sa-mi imaginez cat de frumoasa a fost acea zi.
si da, cred ca a fost foarte frumos, altfel nu scriai articolul din detaliu in detaliu.

Oameni buni și \"poetiști\"
Eu vă fac afaceriști
Ia formați voi un fan-club
- Șef e Vladimir... cel slab!
*\"club\" a se citi \"clab\"

Căutați un local unde v-ați putea întâlni. Locul îl împânziți cu puicuțe \"rusești\" și lângă, îl puneți pe Vlaghimir. Îi citiți poeziile la începutul fiecărei întâlniri, după care vă apucați să-i faceți dedicații. Deviza: \"Vladimir, Vladimir, eu pe tine te-admir!\"

văd aici un vals și da, e plăcut
nu neapărat că este scris de angela spinei,
ci pentru că mă regăsesc
și că e o urmă din mine, oarecum de păstrat
ți-l fur
și mă fac nevăzut!

mulțumesc mult !

http://www.youtube.com/watch?v=5_ftpDP1cdM&feature=related

mi`e dorrr de ai mei și vreau să mă întorc
ufff, ce mi-a făcut poemul ăsta al tău, vrăjitoareo
apropo, mai e vreun actor pe aici ? pentru că aș vrea eu no. 6,
deși nu prea sunt un actor al fericirii

chiar voiam să-ți spun să marchezi textul ca având conținut licențios, asta din cauza ultimei strofe.

\"Starting from here, let\'s make a promise ...\"
între noi
o pasiune obsesivă extraconjugală
tu secretul strîns la piept
eu speranța că
nimeni nu ne va surprinde împreună
niciodată

\"You and me, let\'s just be honest
We\'re gonna run, nothing can stop us\"
seducția ta-mi navighează
iolele dorinței prin vene
tîrfă fatală
gînd contorsionat în vinovăție
te accept
oriunde oricînd
în întunericul coridoarelor
pe bancheta din spate
înainte de micul dejun

\"Even the night that falls all around us\"
în fața ta renunț ușor la decență
voința e un abandon total
buze se-ntredeschid decadent
ne contopim
într-un canilingus divin
cu ochii închiși îmi stăpînesc
un geamăt înăbușit
plutesc în vortexul plăcerii spre
un G spot pe care bărbații încă mi-l caută
EU si EA
o singură entitate
un infinit în mii de opturi orizontale

într-adevăr, un poem foarte reușit,
unul dintre cele mai reușite,
însă acele pastile \"antinaționale\" parcă ar fi dintr-o altă peliculă,
parcă se rupe armonica întregului, farmecul

\"căci
eu îmi fac bagajele și plec la mama
să mă nască din nou\"

felicitări!


toate cele bune

un poem care știe tot ce e mai departe de noi. forma concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit.
se vede că artistul nostru, Teodor, este întotdeauna o punte de legătură între operă și materie.
frumos. mi-a plăcut!

cum se zice, e suficient să scuturi puțin o soluție suprasaturată ca să observi cum se transformă într-una saturată.
aici, intervine și diferența dintre greutate și rezistență și până la modificarea lor e nevoie de multă cumpătare și timp.

nu faci parte din grupul tonomatelor de poezie care postează de dragul de a posta. trăirea este aceeași ca generatoare de poezie sau proză, dar poezia implică mult mai mult. nu sunt eu în măsură să detaliez mai mult de atât. uite, îți dau un sfat (sincer) continuă să scrii poezie, deoarece cred că-ți face plăcere și nu numai, dar las-o ascunsă pentru o perioadă bună de timp, asta înainte ca totul să ajungă la punctul de îngheț. nu te oprește nimeni și chiar dacă ar îndrăzni cineva, nu cred că ai renunța la această descărcare.
cu toții suntem obligați să deprindem noi simțuri care să ne-ajute să trecem prin noi experiențe, așa că...

poezie slăbuță ca expresie a nemișcării, fără vreo secvență care ar putea scuza și/sau salva restul. undeva, este o neputință voită, ușor forțată care subjugă. mi-a plăcut ultima strofă și-atât.

ai un typo la \"lumiă\"

laur

alexandrule, bați câmpii, podișurile și mai toate depresiunile intramontane. cum poți să nechezezi până pici de-a dreptul în ridicol ?
fiecare autor își impune acele principii de creație, prin această trăsătură caracterizându-se modernismul(în sens de concept estetic).

și touși, dle vicky, patetismul dvs. în această poezică nu se acoperă, în definitiv, deloc.
sfatul meu ar fi să lăsați poezia, să scrieți numai proză.
sunt sincer! :)

apropo,
observ, că se militează insistent pentru \"etnicizarea\" noastră în conformitate cu sufletul agonic(al conducerii).

nu știu sigur, dar cred că am mai văzut/auzit undeva \"arhitecturi în piatră\". nu-ți pun la îndoială originalitatea și franchețea, probabil e doar în imaginația mea.
în rest, un poem bun, o chemare către adevărata poezie.
apreciez imaginile fragile, gen \"pășesc pe cioburi înfierbântate/ într-o altă viață\", prin intermediul cărora se crează o tensiune vizionară, un sentiment vitalist, modul de comunicare cu universul.

în educația practică se îmbină elemente relativiste

atunci, îți zic ali/allie, nu vreau să fiu un punct dintr-un peisaj și-așa minuscul într-un colț de tramvai
bine, dacă se permite
că dacă nu, îți zic doamna alice

imaginea ta, a noastră, parcă e trecută printr-un filtru de gelatină
o vezi ? se mișcă, tremură ca ecoul unui ins îmbrăcat într-un costum uzat care urlă la o femeie
doar acel wall o mai susține

se apropie dimineața și intru în panică
dacă voi găsi poezia căutată, accesată
sau e doar o chestiune de timp. încerc
un sacrificiu. nu foarte mare,
doar cât să-i sporesc luciditatea
câțiva pași în cameră, câteva vocalize
proaspete îmi aduc aminte că asta nu e poezia
căutată
e doar accesată

așa și ? ai făcut vocalize. ok. și?????? unde-i poezia, poeziaaaaaaaa ?
a doua strofă cam aduce a poezie.
da` sigur e poezie ?

o imagine căzută
un aeroport cu turnul de control ocupat de un nebun
se mai zice
am tăcut
că până și un câine, îndată ce înghite hrana, își lasă coada jos
și pleacă
sau tace.

naisss.

de la un alt târgoviștean.

înjumătățesc într-o clipă conținutul
îi simt mirosul, apoi întorc povestea pe toate fețele, cu răbdarea celui care își desprinde crusta lăsată de-o boală de piele. m-a trezit strigătul acestui poem , precum balansul unui șezlong ruginit, o deșteptare neliniștită, precipitată. am venit, am citit
și mi-a plăcut!
mă simt alt om!

cu stimă,
Laur

dar nu prea are sens,
plus că nu este haiku.

haiku:
primul vers - 5 silabe
al doilea vers - 7 silabe
al treilea vers - 5 silabe

ăsta este unul dintre motivele pentru care cred că este în atelier!

nu uita să corectezi!
forma corectă e \"înnod\".


o seară plăcută!

înnod*

găsesc aici un joc scenic marcat de gesturi modelate și de pauze meditative, creatorul devenind anonim. este un fel de experiență spirituală, o integrare spirituală, o acordare subiectivă.
un poem fără întoarcere. cuvântul există, dar se lichefiază
absolut.