jkloungsuh

atunci, de ce mai postezi aici?
cumva ești unul dintre starurile literare plătite de agonia & co să postezi aici - deși, n-am auzit că s-ar face așa ceva aici, dar desigur, tu ești o excepție - pentru a mări numărul vizitatorilor?
adică, judecata ta & modul de a percepe un anume mesaj nu sunt tocmai adecvate tonului pe care, iată, îl folosești - te întreb: chiar ai citit varianta mea și desigur, ai putut identifica modificările mele? sau încă nu ai ajuns la acest punct?
bon
și ironic[ ești în zilele în care simți că poți, respectiv ai cu ce - acum nu ai

(glumesc, desigur)

în cazul în care [...]
ironică

în cazul că mă mai ții mine (eu te țin):

păi bine măi, cum poți să spui șadă? nu-ți sună deloc aiurea, desuet, în contextul ăsta - total nepotrivit? nu are nici măcar vreo tentă ironica, sau ceva de genul
și uite, eu am scos/ înlocuit câteva cuvinte/ structuri care mi s-au părut puțin forțate sau chiar patetice

în pachetul de lucky strike
mi-ai trimis trei degete
știai că am temperatură și frisoane
și n-aș fi umplut ziua
cu transpirație

invit asfințitul să stea pe pernă
ca mine cu picioarele-n sân
e exact așa cum nu mi l-ai descris
are și ceva urme de galben
dar acolo pe cerul gurii
foarte puțin
și nu-l recunoșteam dacă nu ar fi vrut
să ne măsurăm cu termometrul
să-ți spună cum mă mai simt

am mai stat noi de vorbă și într-un târziu
zicea că se duce să bea o bere la Jazz
să nu stea pe afară
politicos n-a vrut nimic de mâncare
sub pretextul că trecuse de șase
a luat doar cafea
s-aveți pe dimineață
și încărcătorul pentru telefon

chiar sunt curios: știi cine sunt? :)

corectează: alcohol

tocmai că aici e sensibilitate și vulgaritate
și nu există om să nu poată îmbina lucrurile astea două - depinde desigur de fiecare, mulți neagă să creadă asta, probabil din prea multă pudoare

apreciez exact mixajul ăsta foarte mișto
aș putea spune ca spațiul dintre un container și un parc
dintre anus și gură - asta să nu spun dintre cur și gură - fără lamentații puberale, gâfâieli imagistice
și ceea ce mai apreciez e că după lectură, rămâne ceva ce-ți străbate întreg corpul ca o undă electrică

știi ce zici până-n punctul puilor de fluturi
și mai ai și ceva balast

revin mai pe seară cu un comm. detaliat
merită poemul

te complici mult și deși supradetaliezi, mai faci și inversiuni
de parcă ai scrie după un anume tipar
lasă toate astea, fii tu însuți - și să nu mă iei că ești, că n-o cred și te mai suspectez și de ipocrizie poetică etc
taie mult& încearcă să citești altceva
tu chiar crezi că versul percepția jelaniei ciulinilor arzând e mai bun așa încărcat - scrii ca și cum ai avea 50 de ani
no offence!

ah ce bine era dacă mergeai pe principiul primelor trei versuri
dar anyway, e altceva liviu
e chiar altceva față de ce scrii tu de obicei
poate în timp scapi de peria amintirilor și alte alea
dacă tot riști atâta, măcar fă-o original

sângeră? nu cumva e sângerează?
e posibil ca ambele forme să fie corecte, dar sângerează sună mai bine și tu știi de ce liviule știi bine

pentru tratarea simplă consistentă
o implozie a spațiului - un control al obiectelor
baia - fier forjat statuete cu îngeri nimfe draperii jacuzzi rățuște
totul este așa cum ne-apare
adeseori ca un conținut al individualității bine ținut în frâie de însuși un alt obiect
cum ar fi și firesc de asemenea
e un generator aici care controlează totul
la sfârșitul unei zile de muncă i te așezi în față pentru siguranță confesare
nimic altceva
e f. mișto prima strofă - deși pare deja uzat genul ăsta de story
- încercam să-i prezint oferta/ duș/ și faianță eventual -

las semnul ăsta aici de încurajare
însă promite-mi că în viitor vei încerca să scapi de:
universuri armonice
poete porno
și chiar de fracturarea asta subită a ideilor - e ok s-o folosești dar mai important e să știi unde s-o folosești

a trebuit mai întâi să lăsăm să treacă prudența
ticâind a imprudență - aia cu care probabil ai vrea să te ghemuiești într-o chiuvetă, să lași apa să curgă peste tine și să dispari odată cu ea
poate ce este peste genunchi este mai mult prudență decât imprudență
una bine calculată menită să stabilească limite
obstacole

nu prea văd bine fantomele alea
ori nu-mi plac mie
ori nu mi se par potrivite aici
se prea poate să greșesc, who knows

cam plin de clișee dar apreciez că rămâi cu ceva after
vocea lui amy lee e doar în prima strofă

(presupun că te referi la solista evanescence)

restul e vorbărie

că eu n-am vorbit cu tine

[..] dacă în locul multora dintre aceste comentarii - dacă în locul multora din aceste comentarii

sorry, oboseala

aici e poezie: pe stradă la muncă sau acasă sub duș
peste tot acolo unde mizeria se
ascunde în golurile din viață
mă urmărește o amorțeală
e ca un fel de frig continuu
pișcă nu doare
și nici nu-mi pasă
deși am mici reticențe vizavi de golurile alea

stăteam și mă întrebam: de ce, de obicei, oamenii se lasă influențați de părerile altora?
ar fi frumos, dacă în locul multora dintre aceste comentarii care nu spun nimic, dar nimicnimic, să (mai) citiți o pagină - de preferat, pagina unei cărți bune - e mai antrenant & mai folositor
think about

maneaua e considerată melodie turcească
deși se cântă și-n limba română
și ai să fii surprins alberto: unele poezii în engleză sunt atât de simple încat dac-ar fi traduse în română ar fi considerate versuri de manele
evident fără greșeli și alte chestii specifice

vezi? vorbești fără să știi - te bazezi pe niște fapte de care pur și simplu nu ai habar

despre text: e chiar bunicel, fără primele două versuri și ultimele două strofe
deci indicat ar fi să tai, să mai rupi din el
- detaliezi inutil

ca un tablou jeane bun ca un tablou
lung ca o proză și mișto cât zece poezii la un loc jeane - atât cât s-ajungă tot la zece persoane jeane cu cereri și simțuri diferite

strategia e exact limbajul ăsta pe când unealta poate fi ba storyul
ba însuși dezastrul din el - până la refuz de futaiurile seci și scârboase futaiuri/ întreținute scurt și deprimant cu secretarele știrbite/ ale uzinei de care noi doi jeane am aparținut trup/ și suflet și nu numai timp de atâta amar de ani/ jeane uzine din care ieșeam după doișpe ore de/ dat cu dalta-n rocă și-n granit și ne duceam jeane
și să considerăm centrul poveștii o gaură neagră ce absoarbe restul - poate centrul ăsta e chiar jean - personajul adresant

textul ăsta e ca o femeie cu sâni imenși gât lung ce se apropie de tine
tu îți ții respirația nu tresari poate un tremurat timid - cu toate astea, vrei
și mai mult
& tocmai discursul e cursiv deși e lung
aparent obositor
și mai ales real sau cel puțin așa pare

stea jeane stea

și deși am înțeles ce e cu ceapa aia (oarecum) spun că acestui text i-ar sta mai bine în atelier

poezia nu e:
- semnat de condică
- înșiruire de idei nesusținute sau
- aroganță asezonată cu neștiința în cauză

și nici dacă amestecăm limbile, titlul, cepele amare, pastilele degerate, pământul, greutățile vieții (ooo vai!) cu poezia tot nu ne iese
recomandabil e să tăcem când nu avem dreptate sau habar
măcar cf unui motor prea bine știut și exploatat

până și a fi malign înseamnă să știi ce înseamnă bunătatea
onestitatea
numai cunoscând și partea opusă a unui lucru îți dai seama cu adevărat de existența lui căci
pentru a face pe cineva malign trebuie să-i cunoști și partea onestă justă - probabil partea care ți-e atribuită ție
sau nu

există o altă teamă între cea reală și cea simulată - tocmai teama de real

e aici scenariul unor planuri concentrate într-o voce
- a exact ce trăim cu toții
și anume banalul
în acest banal se sprijină cele mai sincere trăiri sentimente și
până la reproducerea lor e nevoie de un substrat de simțiri
dar nu ca spațiu - acela în care întreg poemul s-ar putea desfășura
ci ca atașament provizoriu la ceea ce există cu adevărat

mi-a plăcut căci nu e nimic deformat
sau ceva care ar putea părea plăsmuit
de fapt singura notă individuală pe care un autor ar trebui să i-o dea unui text este realitatea
starea reală a tuturor lucrurilor din exterior și interior

nu-mi poți impune niște standarde în ceea ce privește listarea unor argumente
primul meu comentariu este la nivelul acestui text

Un nor luminos din care coboară răspunsul cu față de aur: \"niciodată nu ne-am iubit așa,/ ca o întrebare\". O simplă comparație, dar care depășește tărâmurile oricărei nespuse translații metaforice, despre un sentiment care, atunci când cotropește nu lasă nimic \"viu\" în jur. - și cum rămâne cu logica?
în cazul ăsta să scriem aberații cu toții, să maltratăm sensurile și logica limbii române

ok, cezara:) cum zici tu